Dintre lucrările sale, în special cea intitulată „Neueste physikalisch-politische Reisen in den Jahren 1788. und 1789. durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen” (Nürnberg, 1790-1796) prezintă un interes deosebit, oferind informaţii despre ţinuturile din nord-vestul Moldovei, anexate atunci cu aproape un deceniu în urmă de către monarhia austriacă.
Textul este însoțit de mai multe ilustrații gravate, alb-negru, în parte semnate de artistul german Johann Christoph Pemsel.
Iată două însemnări din Călătoria lui Balthasar Hacquet prin Carpații dacici și sarmatici, sfârșitul sec. XVIII:
În vizită la niște boieri din Bucovina
Orașul Siret se află aproape de acest râu. Locul este mic și neînsemnat și constă din vreo două sute de case și ceva biserici.
Pe vremea cumanilor, și când mai ședeau aici episcopi catolici, era destul de populat, după cum se poate deduce din rămășițele bisericii și a altor clădiri.
Și acum mai sunt boieri care își au acolo curțile lor boierești.
Când am ajuns să-i cunosc în casele lor, am observat la unul dintre acești boieri un caz ciudat de influență a laptelui doicii asupra copiilor mici.
Părinții a șase copii, unii dintre ei mari, erau oameni nu numai de statură frumoasă, dar și frumoși la față, albi și rumeni, dar copiii erau cu toții negri ca țiganii…
Când am întrebat pe mamă cum de se întâmplă să aibă copii atât de negri mi-a răspuns:
Copiii mei vin cu toții pe lume albi la față, dar cum nu-i hrănesc eu la sân, ci țiganca aceasta, pe care o vedeți aici, care mai purta la sân pe copilul lor din urmă, ce nu se făcuse încă negru de tot, ea cu laptele ei îi va face așa de negri, dar cu timpul, în vreo douăzeci de ani mai pierd ceva din negreala lor, dar niciodată de tot și de fapt se putea observa cu ochiul liber la copiii mai mari schimbarea nuanțelor culorii din an în an.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
