Lenin s-a declarat în favoarea semnării unui astfel de acord, dar partidul s-a scindat între suporterii lui și așa numiții comuniști de stânga, conduși de Buharin, care vedea în semnarea acelui tratat înjositor o trădare a revoluției.

La 3 decembrie 1917, bolșevicii au stabilit legătura cu germanii, iar la 22 decembrie au început tratativele de pace. Aceasta era exact ce doriseră nemții atunci când îl ajutaseră pe Lenin să se întoarcă în Rusia.

„Câștigurile revoluției”

Scopul principal al lui Lenin îl constituia menținerea regimului său, sau, cum spunea el, „câștigurile revoluției”. Era gata să cedeze și Petrogradul, ba chiar și Moscova, numai ca regimul lui să supraviețuiască.

Criza s-a rezolvat la Congresul al VII-lea al partidului din martie 1918, la care Lenin a fost criticat așa cum nu se mai întâmplase niciodată.

S-au prezentat două rapoarte, unul întocmit de Lenin, celălalt de Buharin. Lenin a făcut sugestia de a se renunța la Petrograd și, eventual, la Moscova, având convingerea că tratatul era necesar pentru obținerea unui răgaz, „chiar dacă ar urma să ne coste un milion de kilometri pătrați”.

Tocmai acest răgaz a fost ținta atacurilor lansate de comuniștii de stânga, Buharin declarând că nu merită efortul, căci răgazul era insuficient pentru a se discuta ce avea Lenin în minte.

„Nu va fi un răgaz, un respiro…, ci va însemna propria noastră distrugere ca avangardă a revoluției socialiste internaționale”.

Țara agricolă de soldați

Printre oponenții lui Lenin s-a numărat și teoreticianul marxist David Riazanov care a amintit că Tolstoi propusese transformarea Rusiei într-o țară agricolă, iar Lenin venea cu sugestia de a face din ea o țară agricolă de soldați: „Și tocmai gustăm roadele unei asemenea politici”.

În replică, Lenin a afirmat că „tratatul nu înseamnă capitulare”, ci este numai o manevră pentru a câștiga timp pentru a salva regimul. Lenin a câștigat la vot cu 30 la 12.

Lenin a făcut în așa fel âncât materialele congresului să rămână secrete. I-a pus pe delegați să semneze un angajament că nu vor discuta despre dezbateri, mărginindu-se doar să afirme că „Congresul este în favoarea tratatului de pace”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric