Celebrul politician și om de afaceri Dan Voiculescu și-a început cariera în 1969. După câteva luni ca stagiart la Tehnoforest Export, în 1970 se transferă, ca economist, la Vitrocim, întreprindere de stat specializată în comerțul internațional cu materiale de construcții. După un timp, este promovat ca șef de departament, iar în 1982 ajunge, în condiții prea puțin clare, director general al Crescent Commercial & Maritime, o companie străină despre care șeful din umbră al Partidului Conservator susține că era deținută de un cetățean grec de origine libaneză, Fouad Sanbar.
Alte surse indică, însă, că firma cu pricina era de fapt deținută de Departamentul Securității Statului, ea fiind înființată în 1980 în Grecia, când proprietar figura în acte Nadia Sanbar, soția lui Fouad Sanbar. În 1982, este fondată reprezentanța Crescent în România, care începe să exporte diverse mărfuri, ajungând până la sfârșitul anului să aibă o cifră de afaceri de aproximativ 100 de milioane de dolari. În 1984, după ce încep să circule zvonuri privind legăturile dintre Fouad Sanbar și Organizația pentru Eliberarea Palestinei a lui Yasser Arafat, este înființat un nou Crescent Commercial & Maritime Ltd., de această dată în Cipru. În acte, aceasta avea drept proprietar un britanic pe nume John Edington.
Conform datelor din arhiva desecretizată parțial a Întreprinderii de Comerț Exterior (ICE) Dunărea (companie aparținând Securității), până la căderea regimului comunist, prin intermediul Crescent și al lui Dan Voiculescu, au fost vândute peste hotare mărfuri românești (ciment, produse din metal, cherestea, autovehicule etc.) în valoare de peste 100 de milioane de dolari pe an și sunt înființate filiale în mai multe state occidentale. Documentele din arhiva ICE Dunărea mai dezvăluie că, în schimbul găsirii unor parteneri externi, Crescent încasa comisioane deloc neglijabile, care în unele cazuri treceau de 10% din valoarea produselor tranzacționate.

Transporturile-fantomă
Conform unei note informative despre care se spune că ar fi fost realizată de SIE în jurul anului 2000 pentru uzul conducerii de atunci a țării, în decembrie 1989 Crescent avea în derulare o serie de operațiuni de export de tablă, țevi și oțel-beton, cu plata la 120 de zile de la livrare. „Marfa exportată de Crescent era livrată de ICE Metalexportimport și de ICE Dunărea, acestea fiind întreprinderile care urmau să încaseze contravaloarea exporturilor. La expirarea termenelor de plata (februarie – aprilie 1990), Crescent nu a virat nici o sumă de bani în conturile celor două întreprinderi românești cu care avea contracte de export. Astfel, nu există facturi, note de realizări, declarații vamale de export sau alte documente care să probeze plata încărcăturilor pentru opt nave plecate din portul Constanța în intervalul octombrie – decembrie 1989“, se arată în documentul menționat. Conform altor surse, ar fi vorba, de fapt, de 13 transporturi navale în această situație, în valoare de câteva zeci de milioane de dolari.
Într-un drept la replică trimis în 2011 către ancheteonline.ro, reprezentanții lui Voiculescu au declarat că șase din cele 13 transporturi menționate nu au fost operate de Crescent, iar celelalte șapte ar fi fost achitate în perioada 9 octombrie 1989-23 ianuarie 1990. Documentele atestând aceste plăți s-ar afla în arhiva fostei Bănci Române de Comerț Exterior (mai târziu Bancorex).

Operațiuni sub semnul întrebării
Aceeași notă menționată mai sus susține că exporturile de ciment realizate de ICE Dunărea prin Crescent (40% din exporturile de ciment ale României în 1988 și 26% din cele din 1989 au avut loc pe această filieră) se efectuau „fără dublarea actelor comerciale propriu-zise cu operațiuni AVS (aport valutar special), fapt ce contravine flagrant practicii ICE Dunărea“. Astfel, sursa citată susține că aceasta stare de fapt a permis realizarea unor importante deturnări de fonduri, beneficiarul acestor acțiuni fiind Crescent.
Nu în ultimul rând, nota despre care se spune că ar fi realizată de SIE mai indică faptul că „în ultima săptămână din decembrie 1989 și în ianuarie 1990, Dan Voiculescu închide toate filialele firmei Crescent, transferând sumele din conturile respective. Tot atunci vinde o serie de active ale Crescent, printre care patru vapoare (din cele șapte pe care firma le avea în proprietate), clădirea în care își avea sediul filiala din Austria, precum și altele de mai mică importanță.“
Documentul concluzionează că, „în urma acestor operațiuni de lichidare a filialelor Crescent, de vânzare de active, de însușire a lichidităților din conturile firmei și de neplată a ultimelor facturi, Dan Voiculescu și-a însușit în primele luni de după Revoluție o sumă totală cuprinsă între 150 și 300 de milioane de dolari“.

De unde vin banii?
Acuzațiile de mai sus, deși încă neprobate, ar putea fi o explicație pentru ce a urmat. În primii ani după 1989, Dan Voiculescu a înființat numeroase companii, frapând, potrivit datelor publicate de-a lungul timpului de mass-media, prin capitalul social subscris (impresionant și astăzi, aproape incredibil la acea dată): Bioprod SA – 355 de milioane de dolari la cursul mediu BNR de 76 de lei pentru un dolar SUA, Corporația pentru Cultură și Artă Intact SA – 182 de milioane de dolari sau Grivco SA – circa 23 de milioane de dolari. Pentru comparație, trebuie arătat că bugetul de stat a fost, în 1991, de 6,5 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, capitalul social al celor trei firme echivala cu peste 8% din bugetul anual al al României.
Crescent Commercial & Maritime Cipru se afla printre acționarii firmelor lui Voiculescu (de exemplu, deținea 46% din Intact SA în 1991). Conform datelor furnizate de Registrul Comerțului, firma cipriotă s-a aflat, printre altele, între proprietarii Bioprod SA (1991-2007), Govcrest International (1991-2008), Carpatforest SRL (1991-2009), Intact Production SRL (1991-2003), Tipografia Intact SA (1994-2009), Rombell Securities (1995-2000), Benefica SRL (1994-2008), Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii SA (2007-2009), Antena 4 SRL (2004-2008), Media Consulta – Regie de Vânzări SRL (2007-2012), Camina Trust SRL (1996-2008), toate companii asociate cu imperiul lui Voiculescu.
Sursa sumelor investite în nume personal nu a fost niciodată explicată de Voiculescu, el susținând că evenimentele din 1989 l-au prins locuind cu chirie, având o Dacia luată în rate și economii de 30.000 de dolari, bani strânși din diurna de șapte dolari pe zi primită ca lucrător în comerțul internațional. Tot politicianul a declarat că primul milion de dolari l-a făcut de-abia în 1996, când a încasat drept dividende 400.000 de dolari de la Grivco și 600.000 de dolari de la Antena 1.

Moștenire stranie
Deși afacerile mergeau tot mai bine, surprinzătorul noroc al lui Voiculescu și-a spus că nu-i destul. Așa că, în 1995, omul de afaceri a primit un cadou deosebit de valoros. După cum a relatat mass-media, proprietarul din acte ale Crescent, Fouad Sanbar, a murit, lăsând în urma sa un testament cel puțin ciudat. Potrivit acestui document, firma Crescent și toate activele sale urmau să devină proprietatea lui Voiculescu până la moartea sa. De-abia după aceea bunurile și banii companiei ar fi urmat să fie împărțite între copiii lui Sanbar și Fundația Crescent. Cu alte cuvinte, toate acțiunile deținute de Crescent în firmele din imperiul Voiculescu treceau oficial în proprietatea celui care avea să devină unul dintre cele mai controversate personaje ale României post-1989.
Gurile rele spun că, de fapt, Voiculescu era proprietarul de facto al Crescent încă din vremea comuniștilor (sau imediat după decembrie 1989) și că testamentul lui Sanbar nu a făcut decât să oficializeze acest lucru. Alții au vorbit și despre accesul pe care Voiculescu l-ar fi avut la o serie de conturi secrete deschise în bănci străine de reprezentanții României comuniste, explicând astfel sursa inițială a averii acestuia. Deocamdată, nici autoritățile și nici ziariștii de investigație nu au reușit să deau un răspuns clar zvonurilor care circulă în legătură cu una dintre cele mai bogate familii românești. Oricum, la mai bine de două decenii distanță, eventualele dezvăluiri nu ar avea nicio valoare legală, faptele de care ar putea fi acuzat Voiculescu fiind demult prescrise. Așa că neliniștile clanului Voiculescu se îndreaptă acum spre cele două procese în care capul familiei este inculpat pentru spălare de bani și șantaj, într-unul din ele aflându-se printre acuzați și una din fiicele sale și partenerul acesteia.


Norocul meu s-a numit Fouad Sanbar, patronul Crescent, omul care m-a ajutat enorm și înainte, și după Revoluție.
Dan Voiculescu, pe blogul propriu

Lucrând în comerțul exterior, din diurna mea de șapte dolari pe zi reușisem, timp de 21 de ani, să economisesc circa 30.000 de dolari, depuși la Banca Română de Comerț Exterior. Cu acești bani am fondat grupul GRIVCO.
Dan Voiculescu, pe blogul propriu

340 de milioane de euro este averea estimată a familiei Voiculescu, potrivit Top 300 Capital, ediția 2013

10,2 miliarde de dolari erau exporturile României în 1989. Între 1% și 2% din acestea se derulau prin intermediul Crescent, indică mai multe surse