Noile reguli nu vor schimba doar denumirea sumelor primite pentru cresterea copilului
Nu, nici vorba de asa ceva. Prin aparitia OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei, actualii si potentialii beneficiari ai indemnizatiei pentru cresterea copilului isi vor lua bun ramas de la ea incepand cu 1 ianuarie 2006. Ii vor uita denumirea si, in general, tot ce este legat de ea: criterii de eligibilitate, procedura de acordare si plata.
Nu putem sa nu ne intrebam de ce era nevoie de o schimbare radicala a sistemului, doar pentru ca sursa banilor va fi din 2006 bugetul statului si nu bugetul asigurarilor sociale de stat. Totul, sau aproape totul, s-a aruncat la gunoi din actualul sistem, legiuitorul incercand sa reinventeze roata. si, cunoscandu-i priceperea, nici nu ne mai miram de ce nu-i reuseste prea bine. Legiuitorul a procedat in acest caz asemenea individului care, deranjat de umbra pe care o face creanga unui copac, in loc sa taie creanga prefera sa smulga copacul din radacini.
Daca ar fi sa caracterizam in cateva cuvinte noul sistem de acordare a indemnizatiei (asa cum poate neinspirat a numit-o legiuitorul), am spune ca reprezinta o viziune muncitoreasca a statului asupra problemei familiei. “Doar cei care muncesc vor primi bani de la stat pentru a-si creste copiii” – iata mesajul pe care il transmite legiuitorul prin intermediul noului act normativ. Reformuland mesajul, vor avea dreptul la indemnizatie doar persoanele care au realizat in cele 12 luni anterioare datei nasterii copilului “venituri profesionale supuse impozitului pe venit”. In categoria veniturilor profesionale intra veniturile din salarii, veniturile din activitati independente, venituri din activitati agricole, definite conform legii.
Cine castiga si cine pierde din schimbarea criteriilor de eligibilitate?
In primul rand, castiga o parte din persoanele care pana acum nu indeplineau conditia de stagiu de cotizare conform Legii nr. 19/2000 privind asigurarile sociale de stat. Mai exact, este vorba de angajatii cu timp partial care, pana la abrogarea art. 103 din Codul muncii, intervenita in iulie 2005, au avut stagiul de cotizare redus proportional cu programul de lucru. Acest fapt i-a pus in imposibilitatea de a cumula cele zece luni de stagiu necesare pentru a beneficia de indemnizatia de crestere a copilului, chiar daca perioada in care au realizat venituri insumeaza zece luni sau chiar mai mult.
O persoana aflata intr-o astfel de situatie se va putea adresa pentru obtinerea noii indemnizatii, incepand cu 1 ianuarie 2006, primariei comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucuresti, pe raza careia /caruia aceasta isi are domiciliul sau resedinta.
Cine pierde? Femeile casnice, persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri profesionale, persoanele care realizeaza venituri exclusiv din cedarea folosintei bunurilor, pentru a enumera doar cateva categorii. Este greu de inteles de ce persoanele din ultima categorie sunt excluse de la a beneficia de indemnizatie, in conditiile in care sunt platitoare de impozit catre bugetul statului, sursa din care, in final, se plateste indemnizatia respectiva. In orice caz, nu este greu de observat ca noul sistem nedreptateste persoanele din categoriile defavorizate: persoanele care nu pot munci, cele care muncesc la negru (tineri si persoane in varsta).
Nici alte categorii de persoane nu stau prea bine. Ne referim, spre exemplu, la persoanele fizice autorizate si la cele care obtin venituri din drepturi de autor. Chiar daca veniturile acestora sunt de natura “profesionala”, intervine problema ritmicitatii in realizarea acestor venituri. Conform ordonantei, veniturile trebuie obtinute timp de 12 luni consecutiv. Este evident insa ca, atunci cand vine vorba de venituri din activitati independente, nu exista nici o garantie a ritmicitatii acestor venituri. Sa intelegem ca, in lipsa acestei ritmicitati, persoanele respective vor fi “sarite” de la socoteala? In orice caz ne putem inchipui ca, pentru indeplinirea acestei conditii, persoanele in cauza vor face tot felul de artificii financiare si/sau contabile, ceea ce nu este neaparat o veste buna.
Exista, de asemenea, o alta categorie de persoane a carei eligibilitate este incerta in ceea ce priveste obtinerea indemnizatiei. Este vorba de persoanele care realizeaza venituri din activitatea de creare de programe de calculator. Conform prevederilor Codului fiscal, aceste venituri “nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, in intelesul impozitului pe venit”. Cu alte cuvinte, nu sunt venituri profesionale in sensul OUG nr. 148/2005.
Luand in considerare cele spuse mai sus, nu putem sa nu suspectam legiuitorul de ganduri ascunse, respectiv de dorinta de impusca mai multi iepuri dintr-o lovitura. Prin abordarea pe care o propune, obliga persoanele care doresc sa obtina indemnizatia pentru sustinerea familiei sa se integreze in populatia activa. Aceasta inseamna pe de o parte o reducere a somajului (chiar daca doar scriptic), iar pe de alta parte mai multi bani la buget (in special in situatia in care persoanele respective decid sa devina salariati).
Asa dupa cum era de asteptat, in ceea ce priveste indeplinirea conditiei principale de eligibilitate (realizarea de venituri profesionale pe parcursul a 12 luni consecutive), exista o serie de derogari de la regula, ceea ce permite luarea in calcul pentru cele 12 luni si a altor perioade de timp in care, se prespune, nu au fost realizate venituri profesionale. Lista situatiilor derogatorii este lunga, dezlanata si pe alocuri confuza. In loc sa se mearga pe notiunea generala de stagiu de cotizare in sistemul de asigurari sociale de stat, care este deja clar reglementata, legiuitorul incepe sa insire o serie de cazuri care, toate, converg catre acest stagiu de cotizare, chiar daca difera conditiile de realizare. Legiuitorul ajunge chiar sa inoveze in materie de terminologie prin introducerea “indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate”, despre care nu s-a mai auzit pana acum. Banuim ca dorea sa se refere la drepturile de asigurari sociale, altele decat pensiile, acordate din bugetul asigurarilor sociale de stat.
Ar fi inca multe de povestit despre OUG nr. 148/2005 in forma actuala. Spunem asta pentru ca este loc si de mai bine si anticipam modificari ale acesteia. Poate ca normele metodologice care urmeaza sa apara vor clarifica unele aspecte, dar nu vor putea, evident, schimba cu totul prevederile actului de baza (ordonanta). Pana una alta, ne intereseaza ce se va intampla cand ziua Z va sosi, adica 1 ianuarie 2006.
Iata foarte pe scurt, scenariul posibil al primelor zile de aplicare a OUG nr. 148/2005:
1. Persoanele care beneficiaza de indemnizatie de crestere a copilului conform legislatiei aplicabile pana la 31 decembrie 2005 se vor inregistra din nou pe baza cererii si a documentelor justificative pentru a putea primi noul tip de indemnizatie.
2. Celelalte persoane care, incepand cu 1 ianuarie 2006, sunt indreptatite sa primeasca indemnizatia de sustinere a familiei vor depune dosarul cu actele necesare pentru obtinerea acesteia.
3. Indiferent de momentul depunerii actelor pe parcursul lunii ianuarie, cererile vor fi transmise de catre primarii directiilor teritoriale de munca pe baza unui borderou pana cel tarziu in data de 10 a lunii februarie.
4. Din acest moment vor mai trece 15 zile lucratoare pana la solutionarea cererilor, urmate de alte cinci zile pentru comunicare.
Atfel spus, in varianta cea mai optimista, indemnizatia aferenta lunii ianuarie se va putea incasa la sfarsitul lunii februarie.
Extrase din OUG nr. 148/2005:
Art. 1. – (1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara in cuantum de 800 lei (RON).
Art. 2. – Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizatiei prevazute la art. 1 alin. (1) este de 600 lei (RON).
Art. 3. – (1) In perioadele in care beneficiarii drepturilor prevazute la art. 1 alin. (1) realizeaza venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se acorda un stimulent in cuantum lunar de 300 lei (RON), situatie in care plata indemnizatiei de 800 lei (RON) se suspenda. (2) Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul stimulentului lunar prevazut la alin. (1) este de 100 lei (RON).
Art. 4. – (1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul alocatiei de stat pentru copii prevazute de Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicata, este urmatorul:
a) 200 lei (RON) lunar, in situatia copiilor in varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copiilor cu handicap;
b) cel acordat conform art. 3 alin. (1) din Legea nr.61/1993, republicata, in situatia copiilor in varsta de peste 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copiilor cu handicap. (2) Indemnizatia sau stimulentul prevazut la art. 2, respectiv la art. 3 alin. (2) din prezenta ordonanta de urgenta, se cumuleaza cu alocatia de stat pentru copii prevazuta la alin. (1) lit. a).
