pentru locurile de munca si banii marilor firme. Companiile occidentale, in special cele americane, recurg la outsourcing si offshoring pentru a-si mari profitabilitatea. Primul termen presupune externalizarea unor activitati catre companii specializate. Aceste activitati variaza de la serviciul de relatii cu clientii si pana la gestionarea conturilor de carti de credit sau de la mentenanta sistemelor IT, pana la verificarea unor noi produse ce urmeaza a fi introduse pe piata. Prin externalizare, firmele fac economii, reducand numarul de salariati si de departamente. Offshoring-ul este de multe ori confundat cu outsourcing-ul si presupune mutarea activitatilor catre alte tari. Aceasta mutare poate fi simultana cu exteranlizarea unor activitati sau poate fi facuta de alta firma. Vorbim, in acest din urma caz, de outsourcing urmat de offshoring. Valul de externalizari catre India isi are debutul la sfarsitul anilor 90, cand specialistii indieni in IT au salvat sistemele informatice ale companiilor si statelor occidentale. Intrucat exista pericolul ca sistemele informatice mai vechi sa confunde anul 2000 cu anul 1900, era nevoie de un volum important de munca pentru a inlocui milioane de instructiuni din diferitele programe ale sistemelor informatice, private sau publice. Aceasta munca a presupus cunostinte medii de informatica si limba engleza, lucruri care se gaseau din belsug in India, tara fosta colonie britanica, cu un miliard de locuitori si cu o „productie” anuala de zeci de mii de licentiati in IT. Criza a fost evitata, iar sectorul IT din India a devenit interesant pentru o industrie constransa tot mai mult sa-si reduca costurile, dupa criza „dot.com”. Dupa ce au salvat lumea, indienii au inceput sa o cucereasca. Departamentele de relatii cu clientii au venit in cautarea de „voci” ieftine, care sa dea relatii despre produsele companiilor. Au sosit si alte activitati, cum ar fi cele de cercetare-dezvoltare, integrarea sistemelor informatice sau mentenanta. India a reusit astfel sa atraga peste 3 miliarde de dolari anul trecut, iar prognozele estimeza o dublare a acestei sume pana in 2008. Suma ramane insa mica, daca o comparam cu cele 13 miliarde de dolari importuri din China ale lantului american de magazine Wall-Mart. Totusi, potentialul este colosal, avand in vedere faptul ca majoritatea produsului intern brut (PIB) in tarile dezvoltate este formata din sectorul de servicii. Cum costul transmiterii datelor prin intermediul retelei de fibra optica este in scadere continua, fluxul de produse care pot fi externalizate catre India este practic nelimitat. Cererea acuta de operatori telefonici a crescut cota acestora, mai ales ca un bun profesionist indian trebuie sa urmeze o scoala extenunata de „neutralizare” a accentului. Prin urmare, marii operatori de call center-uri au cautat alte tari, chiar mai ieftine decat India. Filipine, tara aflata mult timp sub tutela SUA, a raspuns la criteriile angajatorilor, care au inceput sa investeasca puternic in aceasta tara. India ramane totusi destinatia favorita pentru offshoring. Calitatea slaba a infrastructurii, de la aeroporturi pana la birouri decente, impiedica dezvoltarea pe termen lung a afacerilor indiene. Marele rival, China, priveste cu interes aceasta noua afacere, care i-ar aduce venituri suplimentare fata de productia manufacturiera. In afara Asiei, tarile din Europa de Est au prins si ele o felie din piata. Daca marile companii americane si britanice gasesc usor operatori care sa vorbeasca engleza, nu acelasi lucru se poate spune despre firmele germane, frantuzesti sau italienesti. Aceste firme, dar si cele din tari cu limbi de mai mica circulatie, precum Suedia, Olanda sau Danemarca, pot gasi usor vorbitori in Europa Centrala si de Est. Departe de a se fi terminat, razboiul pentru serviciile externalizate de catre companiile occidentale abia a inceput.