Grupul Renault pregăteşte lansarea unui model mai ieftin decât Loganul. Maşina de 3.000 de dolari va fi produsă în colaborare cu indienii de la Bajaj Auto, dar nu va fi importată în Europa. După maşina de 5.000 de euro, care costă de fapt peste 6.000 şi este produsă sub marca Dacia, inginerii şi designerii francezi au primit ca sarcină de la şeful alianţei Renault-Nissan, Carlos Ghosn, dezvoltarea unui model care să coste 3.000 de dolari. Acest vehicul „super-low-c
Grupul Renault pregăteşte lansarea unui model mai ieftin decât Loganul. Maşina de 3.000 de dolari va fi produsă în colaborare cu indienii de la Bajaj Auto, dar nu va fi importată în Europa.
După maşina de 5.000 de euro, care costă de fapt peste 6.000 şi este produsă sub marca Dacia, inginerii şi designerii francezi au primit ca sarcină de la şeful alianţei Renault-Nissan, Carlos Ghosn, dezvoltarea unui model care să coste 3.000 de dolari. Acest vehicul „super-low-cost“, numit deja de presa internaţională „fiul lui Logan“, va fi destinat însă numai pieţei indiene şi statelor vecine, unde normele de siguranţă sunt mult mai relaxate. De altfel, Ghosn a declarat luna trecută că „cel mai probabil, dacă vom construi acest tip de maşină, vom alege India, pentru că furnizorii şi uzinele costă puţin, iar piaţa de acolo este favorabilă unor produse ieftine“. Conform directorului comercial Dacia, Jacques Daniel, noul vehicul ar putea fi elaborat de compania românească, aceasta putând participa şi la producerea lui. „Autoturismul poate fi dezvoltat atât de Renault, cât şi de Dacia, însă cred că trebuie folosit know-how-ul Dacia pentru autoturismele economice“, a spus oficialul francez. Cu toate acestea, este greu de crezut că firma românească va avea mai mult decât un rol de consultant în proiectare, dat fiind faptul că Renault are în plan deschiderea unui centru de inginerie asemănător celui din România, în Asia, şi că maşina va fi mult diferită de Logan.
O ţintă tentantă
Colaborarea dintre Renault şi producătorii auto indieni nu este deloc o noutate. Modelul Logan este deja produs acolo în baza unui joint-venture al grupului francez cu Mahindra & Mahindra, însă preţul cuprins între 7.400 şi 11.100 de euro, ca şi capacitatea de producţie de numai 50.000 de unităţi pe an, pun piedică unei evoluţii rapide pe o piaţă care a atins 1,15 milioane de vehicule vândute în 2006 şi înregistrează creşteri anuale de 17% din 1998 până acum. Motivele acestei încercări a Renault de a se poziţiona mai bine pe piaţa indiană sunt clare. Indicele de motorizare actual este extrem de redus (şapte automobile la aproximativ 1.000 de locuitori), iar absenţa unor norme de siguranţă asemănătoare celor din Europa sau America poate elimina din costul de fabricaţie al unui vehicul procente importante. Nu trebuie uitat nici faptul că previziunile analiştilor dau ca certă o creştere a producţiei de maşini până la 2,75 milioane în 2011, iar numărul de angajaţi din industria auto va ajunge la 25 de milioane până în 2016. Dacă mai adăugăm şi poziţia geostrategică a Indiei pe continentul asiatic şi populaţia de 1,12 miliarde de persoane, tabloul este aproape complet.
Concurenţă fără potenţial
Un autoturism de numai 3.000 de dolari ar putea fi soluţia optimă pentru a cuceri piaţa indiană. Deşi pe piaţă apar tot mai multe branduri auto autohtone sau importate din Europa sau Asia, veniturile reduse ale populaţiei care trăieşte în special în zone rurale, restricţionează destul de mult piaţa. După începerea colaborării cu Mahindra şi semnarea protocolului cu Bajaj Auto, singurul concurent demn de luat în seamă pentru Renault rămâne Tata Motors. Această companie a anunţat deja că are în plan construirea unui model extrem de ieftin, cu un preţ de circa 2.500 de dolari, care ar trebui să fie lansat la sfârşitul lui 2008 sau începutul lui 2009. Având însă în vedere experienţa francezilor în construirea de vehicule low-cost şi colaborarea cu doi dintre cei mai puternici producători indieni, balanţa pare să încline mult în favoarea Renault. Cam asta susţine şi Ghosn: „Nu puteam accepta să fim luaţi prin surprindere de cineva care lansează un automobil sub 3.000 de dolari, care poate avea un potenţial chiar mai mare decât piaţa indiană“.
Logan nu are rival
Maşina care va fi produsă în India nu va afecta piaţa Loganului. Aceasta este convingerea lui Carlos Ghosn. Probabil, tocmai de aceea Renault a căutat un alt producător pentru „maşina de 3.000 de dolari“ lăsând Mahindra să se ocupe numai de Logan. Chiar dacă uzina aflată în construcţie la Chennai, la care participă atât Renault, cât şi Nissan şi Mahindra, va produce 400.000 de unităţi pe an de la jumătatea lui 2009, va rămâne suficient loc pentru modelul produs cu Bajaj. Intenţia francezilor este de a construi un vehicul sub standardele Loganului, dar şi cu un preţ mult mai accesibil. De altfel, Renault nu trebuie să se limiteze la piaţa indiană. Statele din jur, Pakistan, Nepal sau Bangladesh, sunt pieţe cel puţin la fel de atractive, către care acest nou produs poate fi exportat. Bajaj are deja o reţea de distribuţie importantă în întreaga zonă, iar poziţia sa de al doilea producător de motociclete din India este extrem de favorabilă. Ca atare, Logan şi viitorul model super-low-cost vor putea fi vândute împreună, ocupând o piaţă cu un potenţial enorm în următorii ani.
Proiectul indian nu va afecta românia
Conform presei indiene, care citează surse din companie, Bajaj Auto a informat deja guvernul indian în legătură cu o investiţie de 245 milioane de dolari pentru construirea unei noi fabrici în zona Uttarakhand. La această sumă, ar putea fi adăugată o finanţare din partea grupului Renault. Constantin Stroe, vicepreşedintele Automobile Dacia, a declarat pentru Capital că eventuala investiţie a Renault în India nu va afecta planul de dezvoltare al grupului în România. „Grupul Renault este suficient de mare pentru a putea susţine o nouă investiţie fără a afecta proiectele aflate în derulare“, a spus Stroe.
Carlos Ghosn (stânga), preşedintele Renault, şi Rahul Bajaj, preşedintele Bajaj Auto, sunt pe cale de a pune bazele unei afaceri care poate aduce profituri uriaşe ambelor companii, dacă avem în vedere indicele redus de motorizare al Indiei şi nevoia de mobilitate a celor peste un miliard de locuitori.
