Producătorii se declară surprinşi de rezultatele financiare bune din semestrul I din 2010. Contribuabilii europeni, fără de care aceste profituri nu erau posibile, nu sunt recompensaţi. Prezentarea rezultatelor financiare ale marilor producători auto a surprins pe mulţi analişti. Majoritatea companiilor au anunţat un bilanţ pozitiv, în ciuda unui mediu de afaceri extrem de dificil. Este adevărat că, după un 2009 încheiat „pe roşu“, prima parte a anului în curs a fo
Producătorii se declară surprinşi de rezultatele financiare bune din semestrul I din 2010. Contribuabilii europeni, fără de care aceste profituri nu erau posibile, nu sunt recompensaţi.
Prezentarea rezultatelor financiare ale marilor producători auto a surprins pe mulţi analişti. Majoritatea companiilor au anunţat un bilanţ pozitiv, în ciuda unui mediu de afaceri extrem de dificil. Este adevărat că, după un 2009 încheiat „pe roşu“, prima parte a anului în curs a fost ceva mai bună, însă puţini se aşteptau ca mărci aflate până nu de mult într-un puternic declin să anunţe profituri substanţiale.
„Suntem surprinşi de rezultate.“ „Am avut o primă parte a anului mai bună decât ne aşteptam.“ „Vom încheia anul cu un rezultat pozitiv.“ Sunt doar câteva dintre cuvintele rostite cu aplomb de şefii companiilor europene înainte de a da citire cifrelor din bilanţul pe primul semestru din acest an. Vânzările Renault, proprietarul Dacia, au crescut în prima parte a anului cu 23,1%, până la 19,66 miliarde euro, iar profitul net s-a cifrat la 823 milioane euro, faţă de o pierdere de 2,71 miliarde euro în aceeaşi perioadă a anului trecut. Grupul Volkswagen, cel mai mare constructor auto european, a avut în perioada ianuarie-iunie 2009 venituri din vânzări de 51,2 miliarde euro şi un profit net de 494 milioane euro, iar francezii de la PSA Peugeot Citroën au raportat un profit net de 680 de milioane de euro, comparativ cu pierderi de 962 de milioane de euro în semestrul I din 2009, în condiţiile în care cifra de afaceri a urcat în acelaşi interval cu 20,8%. BMW a înregistrat în trimestrul al doilea cel mai pare profit din ultimii doi ani şi jumătate, de 834 milioane euro, faţă de 121 milioane euro în aceeaşi perioadă a anului trecut. Şi lista ar putea continua.
Banii noştri sunt şi ai lor. Nu şi invers.
Potrivit şefilor de companii care şi-au bucurat acţionarii cu declaraţii pompoase, dar bazate pe cifre reale, aceste rezultate sunt rodul acţiunilor proprii derulate pe parcursul lui 2009 şi chiar în 2010, iar eficientizarea proceselor de producţie şi tăierea cheltuielilor mai puţin importante au avut darul de a asigura un cash-flow extrem de necesar activităţilor viitoare. Ciudat este că niciunul dintre iluştrii conducători ai unor grupuri precum Volkswagen, Renault, PSA, Daimler, Fiat sau BMW nu au pomenit nimic în prezentările lor despre sumele importante acordate ca ajutoare de guverne din statele europene sau de subvenţionarea vânzărilor prin programele de casare. Se pare că banii contribuabililor europeni, fie ei posesori de maşină sau nu, fie angajaţi în industria auto sau având orice altă meserie, nu au ajutat, în opinia unor domni precum Carlos Ghosn, Martin Winterkorn sau Philippe Varin la aceste rezultate „surprinzător de bune“. Mai mult chiar, în loc să folosească banii câştigaţi la reducerea preţurilor sau în cercetarea pentru noi tehnologii, unii, precum şeful Audi, Rupert Stadler, au decis să ofere angajaţilor bonusuri de performanţă. „Succesul Audi înseamnă succes pentru angajaţi“ este sloganul sub care liderii mărcii germane au lansat programul ce aduce fiecărui angajat drept beneficiu un bonus mediu de 3.500 de euro pe parcursul acestui an.
Miliarde pentru o singură industrie
Pe parcursul anilor 2008 şi 2009, producători din mai multe state ale Europei au primit, fie sub formă de ajutoare de stat, fie sub formă de împrumut, fie prin intermediul programelor de casare, sume impresionante. Franţa a pus la bătaie peste şase miliarde de euro, Marea Britanie, 2,5 miliarde, Germania, aproape două miliarde. Numai în acest an, programul de casare românesc a costat peste 170 de milioane de euro. Este adevărat că aceşti bani nu ajung direct în rapoartele financiare ale companiilor, însă, prin voucherele primite, clienţii au susţinut vânzările.
Cert este că, prin salvarea de la colaps a industriei auto, au fost salvate zeci de mii de locuri de muncă la nivel european, atât la nivelul producătorilor, cât şi la cel al furnizorilor şi al reţelelor de distribuţie. De asemenea, taxele plătite de firme intră în bugetele statelor europene. Beneficiile pentru cetăţeanul de rând sunt însă extrem de reduse, iar alte industrii au motive să acuze lipsa unor măsuri similare. În SUA, preşedintele Obama tocmai a prezentat un studiu din care rezultă că „ toţi contribuabilii îşi vor recupera banii oferiţi ca ajutor companiilor auto“. E vorba de circa 60 de miliarde de dolari, care ar trebui să revină statului prin taxe şi impozite, iar cetăţenilor prin noi locuri de muncă. Europenii nu par să se preocupe de recuperarea banilor cu care au finanţat salvarea industriei auto. Nimeni nu mai vorbeşte de datorii atunci când la putere sunt profiturile.
Rupert Stadler, CEO, Audi
Carlos Ghosn, CEO, Renault Group
7,1 milioane de autoturisme au fost vândute în Europa în primul semestru din acest an, în creştere cu 1,5% faţă de perioada similară din 2009