timide. Acesta este „filmul de groaza“ in care „a prins rol principal“ industria de cinema din Romania. Si pentru ca orice film trebuie sa aiba un deznodamant, introducerea cotei de 19% TVA la biletul de cinema poate aduce un final tragic. Nu este o exagerare. Romania are cele mai mari taxe pe spectacolul cinematografic. Pretul unui bilet (in 2004, media a fost de 62.144 lei) este supus la urmatoarele taxe: 2% – taxa de spectacol, 2% – timbru cinematografic, 8% taxa pentru sprijinirea filmului romanesc, ultima fiind varsata Consiliului National al Cinematografiei. Total: 12%. Aplicarea cotei de 19% TVA va conduce la o taxare de 31%. Enorm, pentru o industrie care se zbate in saracie, orgolii si afectata in proportie de 60% de piraterie. Pana acum, cinematografia traia intr-o situatie anormala (una dintre numeroasele in care se zbate): TVA nu era inclusa in pretul biletelor, iar operatorii de cinematografe sau investitorii nu puteau sa-si recupereze TVA platita in „amonte“. Absenta taxei pe valoarea adaugata a fost una dintre franele care au descurajat investitiile in sali. Masura Guvernului de a introduce de la 1 iunie o cota de 19% a enervat comunitatea distribuitorilor de filme si operatorii salilor de cinema. Toata lumea este de acord cu TVA, dar intr-un cuantum mai mic (7-9%), concomitent cu reducerea sau eliminarea unora dintre taxele amintite. „Admitand argumentele Ministerului de Finante, ca exploatarea de sali si distributia de filme sunt afaceri, nu am dori nimic altceva decat sa beneficiem de un cuantum de taxe asemanator cu restul activitatilor economice. Este absurd ca imbutelierea bauturilor carbogazoase sau editarea unei reviste porno sa fie taxate cu 19%, respectiv 9%, iar biletul de cinema sa aiba o taxa de 31%“, afirma Jakabffy Samu, sef serviciu programare la Chicago Tour, firma ce detine cinci sali in nord-vestul Transilvaniei. La randul sau, Cristiana Lakatos, director de strategie si dezvoltare Hollywood Multiplex, considera ca aplicarea TVA este binevenita, dar „nivelul este discutabil, in masura in care nu s-a tinut cont de celelalte taxe in vigoare ce se aplica pe bilet“. Ce consecinte va avea introducerea cotei de 19% TVA in pretul biletului? La prima vedere, scumpirea biletului. Nu neaparat cu 19%, dar in mod sigur o reasezare a preturilor. In al doilea rand, va scadea numarul (si asa mic) al spectatorilor. De aici, incasarile operatorilor de sali si ale distribuitorilor de filme. Multe sali se vor inchide. Romania Film, societatea de stat care detine cel mai mare numar de sali, va fi puternic afectata. Investitiile operatorilor privati vor fi stopate, pe de o parte, iar veniturile distribuitorilor de filme, si asa foarte modeste, vor fi drastic diminuate. In aceste conditii, noile filme vor fi aduse mai tarziu pe ecranele romanesti, va creste pirateria si, nu este exclus, sa asistam la retragerea de pe piata romaneasca a unor importanti distribuitori. Va pierde si productia de film romanesc ce beneficiaza de o cota de 8% din pretul biletului la orice film strain. Ion Ionescu, patronul a 15 sali de cinema din tara, declara ca, in aceste conditii, afacerea exploatarii de sali de cinema este proasta si nerentabila. „Am sali, cum este cea de la Buzau, in care nu voi putea adauga la pretul biletului cota de 19% pentru ca am foarte putini spectatori, fiind singurul cinematograf din oras. Voi fi pus in situatia de a-l inchide si de a-l conserva, asteptand ca lucrurile sa se schimbe“, spune Ionescu. Jakabffy Samu este categoric: „Se vor inchide sali care si asa sunt sustinute din incasarile altor sali. E posibil ca orase importante, cum este Satu Mare, sa ramana fara cinematografe. Un alt efect dureros va fi renuntarea sau amanarea investitiilor in cinematografe.“ Samu anticipeaza ca in aceste conditii pretul mediu al biletului va creste cu 25-30%. Radu Nicolau, presedinte New Films International Romania, prevede ca firmele de distributie „vor ajunge in situatia de a aduce numai filme ultracomerciale, pentru ca acestea aduna cei mai multi spectatori. Filmul de calitate, indiferent ca este european sau american, nu va mai veni in Romania pentru ca distribuitorul va suferi pierderi“. Nicolau caracterizeaza actualul sistem cinematografic ca fiind unul prost si imoral. El remarca faptul ca taxa de 8% pentru filmul romanesc este folosita de CNC discretionar si ineficient. „Problema mea nu este ca se colecteaza acesti bani, ci cum se folosesc. Se fac filme romanesti care au mai putin spectatori decat un vagon de metrou. Cine plateste pentru aceste productii falimentare? Distribuitorii de filme si proprietarii de sali. Eu, ca intreprinzator privat, sunt pus sa finantez elucubratiile si impotentele creative ale unor regizori pe care nu-i intereseaza rezultatele filmelor lor. Aici e culmea imoralitatii!“- explica Radu Nicolau. Distribuitorii si operatorii nu au nici un drept sa se pronunte asupra viabilitatii unui proiect de film romanesc. „Eu sunt pus doar sa dau banii. Mafia regizorilor, care se erijeaza in producatori, scenaristi, autori, controleaza in continuare acesti bani care ni se fura din buzunare“, conchide Nicolau.Unul dintre pilonii filosofiei financiare a industriei de film americane este „happy-end“-ul. Daca filmul are un final fericit, atunci spectatorul va fi multumit si va reveni la cinema. In Romania, filmul in care a prins rol industria cinematografica nu poate avea un final fericit. Si asta pentru ca filmele de groaza nu au, in general, happy-end.
Cronica unui dezastru financiar
Toate cifrele ce caracterizeaza industria de film din Romania sunt sumbre. Viitorul in cinematografie nu suna deloc bine.
• In anul 2000, functionau 279 de cinematografe. In 2004, mai sunt 155.
• In anul 2000, reteaua de cinematografe avea 116.647 locuri. In 2004, mai sunt 70.496.
• In 2004, incasarile din cinematografele din Romania, o tara cu 22 de milioane de locuitori, au atins de abia 6,2 milioane euro!
• In 2000, pretul mediu al unui bilet era de 0,85 euro, pentru ca in 2004 acesta sa ajunga la 1,53 euro.
