În 2013, companiile din industria minieră globală au fost forţate să se adapteze la unul dintre cele mai dificile medii de operare din ultimii ani, potrivit studiului anual ”Mine ”, al PwC.
Această nouă analiză, a celor mai mari 40 de companii miniere, arată că niciuna nu a fost imună la conjunctura nefavorabilă. Prețurile metalelor, inclusiv cel al aurului, care a înregistrat cea mai mare cădere din ultimii 30 de ani, au scăzut în mod semnificativ, iar cantităţile de metal extrase s-au redus cu 23%. Acest lucru a făcut ca profitabilitatea industriei să fie la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu.
“Industria se adaptează la vremuri dificile pe termen scurt cu strategii menite să recâştige încrederea. De exemplu, in ultimii 2 ani, au fost aduşi oameni noi la conducerea a aproape jumătate din cele mai mari 40 de companii miniere la nivel global. În ciuda profitabilităţii diminuate şi a scăderii lichidităţilor, performanțele industriei au rezistat condiţiilor dificile şi s-a înregistrat o scădere a profiturilor înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortizare de doar 8% în 2013. Randamentele dividendelor au continuat să crească, dividendele brute plătite fiind în creştere cu 5%, iar randamentele dividendelor în creştere uşoară la 4%”, a declarat Monica Biota, Partener, Servicii de Audit, PwC România.
Studiul ”Mine” a arătat că, pentru prima oară, în 2013, majoritatea celor mai mari 40 de companii miniere vin din pieţe emergente, iar datorită performanțelor actuale şi apetitului mai mare de achiziţii, acest trend va continua.
Schimbările din peisajul minier global s-au reflectat şi la nivelul performanței colective a companiilor din pieţele emergente faţă de cele din pieţele dezvoltate. În 2013, profiturile nete însumate ale companiilor din piețele emergente au fost de 24 miliarde USD, comparativ cu o pierdere netă cumulată de 4 miliarde USD pentru companiile de pe piețele dezvoltate, afectate în special de scăderea valorii investițiilor deja efectuate.
În acest context, devine din ce în ce mai dificil pentru companii să obţină licenţa de a opera în toate colţurile lumii, din moment ce guvernele sunt din ce în ce mai dornice să mărească cota de redevențe. Rezultatele alegerilor din 2014 în Brazilia, India, Indonezia și Africa de Sud ar putea modifica şi mai mult influența piețelor emergente în industria mineritului.
“ Întrebarea care rămâne este cine va fi suficient de îndrăzneţ să prospere în aceste vremuri dificile. Activitatea de fuziuni şi achiziţii, care a fost neașteptat de discretă în 2013, pare să fi prins avânt în acest an. Susţinută de o economie americană mai puternică şi o cerere mai mare din China, piaţa este nerăbdătoare să vadă rezultatele alegerilor strategice recente, depăşind astfel mantra costurilor mai mici și productivităţii în creştere”, a adăugat Monica Biota.
Între timp, rezultatul inițiativelor de reducere a costurilor se va reflecta si mai proeminent/ semnificativ în acest an. Costurile de operare nu au scăzut în 2013 (înregistrându-se o creştere de 4%), în timp ce fluxul de numerar a devenit negativ pentru prima dată de când se realizează seria de studii Mine. Amânarea investiţiilor în proiecte semnificative era de aşteptat, mai ales în urma rezultatelor ultimelor investiţii de capital raportate la ţintele de profitabilitate asumate.
Menţinerea nivelului dividendelor, creşterea selectivităţii în privinţa alocărilor de capital și un management activ al portofoliului sunt printre pârghiile folosite pentru a restabili încrederea investitorilor în acest sector.
“Măsurile tradiţionale care se iau în condiţiile scăderii preţurilor materiilor prime au fost adoptate la scară largă, însă începem să observăm schimbări fundamentale în strategie, şi anume: un impuls pentru a simplifica și de a se concentra asupra generării de valoare din active de calitate superioară; realizarea unei mai mari eficiențe și diversificarea investiţiilor pentru diminuarea riscurilor; precum şi un angajament de a rezolva problema productivităţii tot mai scăzute. În 2014 am văzut unele urme încete de revenire pe piețele miniere, capitalizarea de piață a celor mai mari 40 de companii de minerit rămânând stabilă, dovadă că un anumit nivel de încredere se întoarce în industrie”, a conchis Biota.