Noile discuții despre reindustrializare și planurile aferente ar trebui să treacă mai întâi prin istoria ”industrializării”. Pentru a înțelege mai bine care este importanța industriei și a productivității muncii industriale în recuperarea decalajului de nivel de trai față de Occident, am considerat util să facem o scurtă trecere în revistă a evoluției acestui sector economic esențial pentru o țară.
Am preferat raportarea la valoarea adăugată brută (VAB), pentru că cealaltă componentă a PIB este dată de impozitele nete.
Ponderea industriei în formarea valorii adăugate brute a depășit în premieră 50% de-abia în anul 1945, iar asta sub efectul producției de război și al anului agricol slab.
Revenirea peste această cotă s-a produs de-abia în 1962, anul terminării cooperativizării.
Apoi, evoluția a fost rapidă, cu pragul de 60% depășit în 1965 ( începutul ”erei” Ceaușescu) iar cel de 70% în 1974 ( anul introducerii funcției de președinte).
