Mecanismele economice din spatele sistemului românesc de sănătate, dezvăluite de Bogdan Ivănescu, Doctor MIT. De ce nu scăpăm de nozocomiale și cât ne-ar costa tratamentele pentru marii arși.
Unul dintre rolurile cele mai importante ale oricărui stat este de a reglementa și dezvolta infrastructura, educația și sănătatea. România nu excelează la niciunul dintre aceste capitole. La sfârșitul anului trecut, maternitatea Giulești a îmbolnăvit cu infecții nozocomiale peste 35 de nou născuți. În urmă cu câțiva ani, în urma tragediei de la Colectiv, zeci de tineri au murit cu zile în spitalele noastre din cauza lipsei dotărilor pentru marii arși. Nimic nu s-a schimbat între timp. Iar spitalele regionale din programul de guvernare au rămas doar pe hârtie.
Speranța medie de viață a românilor este de 74,6 ani, la coada clasamentului Uniunii Europene, a cărei medie se situează la 81 de ani. Iar în județele Suceava, Botoșani și Iași speranța de viață abia atinge 74 de ani, pe fondul sărăciei. Doctorii români sunt în continuare adepții convenției plicului strecurat în buzunar, în ciuda recentelor măriri de salarii.
De fapt, mecanismele economice din spatele sistemului nostru de sănătate sunt complicate și departe de a funcționa corect. Iar problema principală nu este lipsa banilor, ci risipa acestora în funcție de interesele personale ale politicienilor.
De ce se întâmplă astfel de lucruri și care sunt pârghiile economice din spatele sistemului vom discuta astăzi cu colegul meu de la România TV, Bogdan Ivanescu, mai cunoscut publicului sub numele de “Doctor MIT”