mai mult decat unul din Uniunea Europeana (20 milioane) si sa astepte de 20 de ori mai mult (64 de zile comparativ cu trei zile in UE) pentru a-si infiinta firma, potrivit datelor Bancii Mondiale. In prezent, costul inregistrarii este de sapte-opt milioane (echivalent, in euro, cu cel din Uniunea Europeana), durata reducandu-se la 27 de zile, mult sub media Europei Centrale si de Est (48 de zile), precum si sub media tarilor membre OECD de 30 de zile.De asemenea, statisticile arata ca, in Romania, costul de infiintare al unei firme reprezinta 12% din venitul mediu pe cap de locuitor, valoare apropiata de cea a tarilor OECD de 10% si mult sub cea a zonei central-est-europene, de 22%. Nu la fel de bine ne situam in ceea ce priveste coerenta functionarii procedurilor administrative ce contureaza mediul de afaceri romanesc: 61% din firmele intervievate in cadrul unui studiu incheiat in decursul anului 2003 de catre Serviciul de Consultanta in Domeniul Investitiilor Straine din cadrul Bancii Mondiale, au citat ca obstacol „procedura de inregistrare de noi firme”, 53% au intampinat dificultati la obtinerea licentelor, iar 52% dintre firme percep ca reglementarile existente pe piata muncii le ingreuneaza desfasurarea activitatii. In plus, datele statistice oficiale cuprinse in Raportul Global al Competitivitatii elaborat de Forumul Economic Mondial, arata ca in perioada 2002-2003 Romania se situeaza pe locuri cuprinse intre 29 si 56 din 80 de tari in ceea ce priveste durata, costurile si pasii de inregistrare a unei noi firme. Cealalta parte a raportului, bazata pe opiniile managerilor romani, situeaza Romania pe locuri mult mai joase in acest top: locul 77 din 80 in privinta eficientei procedurii unice de inregistrare si locul 80 in privinta existentei barierelor administrative.”Problema intrarii pe piata in Romania nu mai este atat inregistrarea, cat obtinerea autorizatiilor obligatorii intr-un timp cat mai scurt”, explica Dragos Pislaru, lector in cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti. In prezent, procedura de inregistrare propriu-zisa a unei firme dureaza in jur de 6-10 zile (executata de Oficiul National al Registrului Comertului), restul procedurii (pana la 20 de zile) constand in obtinerea celor cinci autorizatii de functionare necesare de la ministerele responsabile, intreg procesul fiind pus in miscare prin prezentarea intreprinzatorului la Biroul Unic teritorial. In aceste conditii, „initiativa de a separa inregistrarea de autorizare poate fi privita nu numai ca o eficientizare a procesului de inregistrare, ci si ca o fuga de raspundere a ONRC in ceea ce priveste autorizarea”, precizeaza Pislaru.
Cazierul fiscal dureaza prea mult
Autorizatiile necesare inceperii activitatii nu numai ca tergiverseaza procesul de inregistrare, dar pot chiar dubla costul de infiintare a firmei. Autorizatia de mediu (300.000 si 12.000.000 lei, in functie de efectele activitatii desfasurate asupra mediului) si cea sanitara (500.000-3.000.000 lei in functie de numarul de personal) sunt cele mai costisitoare, celelalte fiind urmatoarele: prevenirea si stingerea incendiilor, protectia muncii, sanitar-veterinara. Criteriile care stabilesc necesitatea detinerii acestor autorizatii se gasesc in Legea nr. 573/2002. Chiar daca nu este necesar sa obtina o autorizatie, intreprinzatorul trebuie sa dea o declaratie pe proprie raspundere conform careia sunt indeplinite conditii de functionare corecta, declaratie pentru care nu se percepe taxa. Exista un singur caz in care nu este necesara obtinerea unei autorizatii si nici chiar declaratia pe proprie raspundere: atunci cand comerciantul dovedeste ca imobilul respectiv va fi strict folosit numai ca birou de desfasurare a activitatii specifice. Introducerea procedurii „aprobarii tacite”, la jumatatea anului 2003, este o masura ce functioneaza in Uniunea Europeana, dar e prezenta numai in Muntenegru, Bulgaria si Romania, dintre tarile din Europa Centrala si de Est care nu adera la Uniune in 2004. Progresul consta in faptul ca orice autorizatie de functionare poate fi reinnoita sau acordata prin depunerea la sediul autoritatilor competente a dosarului necesar, si daca, in termenul prevazut de lege, intreprinzatorul nu a primit nici un raspuns, el poate considera autorizatia ca fiind emisa.Cu toate imbunatatirile aduse procesului de autorizare, acesta inca dureaza mult, iar daca se va ajunge la separarea totala a procedurilor de inregistrare si autorizare, „exista riscul ca ONRC, demonstrand ca este eficient in efectuarea inregistrarii propriu-zise, sa nu mai fie interesat in impulsionarea ministerelor avizatoare de a elibera cat mai rapid autorizatiile”, afirma Dragos Pislaru. In plus, chiar conceptul de Birou Unic va avea de suferit daca aceasta separare totala a responsabilitatii va avea loc.Pe langa problema de fond a modului de desfasurare a procesului de inregistrare a noilor firme, exista o problema ce poate fi eliminata mai usor: obtinerea cazierului fiscal de catre fiecare asociat al unei noi firme. Durata oficiala de inregistrare a unei firme, la Biroul Unic, este de 20 de zile, cea totala fiind estimata la 27 de zile, dintre care cel putin cinci sunt necesare obtinerii cazierului fiscal. Inainte de depunerea actelor la Biroul Unic de pe langa Registrul Comertului, comerciantul trebuie sa intreprinda patru operatiuni: sa faca rezervarea de nume, sa apeleze la un notar pentru redactarea actului constitutiv, sa obtina de la banca dovada varsarii capitalului social si sa obtina certificatului fiscal. Primele trei operatii pot fi realizate intr-o singura zi. Cazierul fiscal insa nu poate fi obtinut intr-un interval mai mic de cinci zile in regim de urgenta (200.000 lei) sau zece zile in regim normal (50.000 lei).
Barierele administrative trebuie eliminate
Obligativitatea obtinerii cazierului a fost introdusa din motivul controlarii unei piete unde evaziunea fiscala este o practica destul de des intalnita; astfel, daca un afacerist doreste sa-si infiinteze o noua firma, el fiind deja asociat la o firma care are datorii sau prezinta nereguli financiare, nu i se elibereaza cazierul fiscal. Pentru intreprinzatorul cinstit, din pacate, aceasta metoda prezinta un mare inconvenient: pe langa faptul ca pentru obtinerea cazierului viitorul comerciant trebuie sa se prezinte la Directia Finantelor Publice Locale (si nu la Biroul Unic), suma pentru eliberarea acestuia se plateste pentru fiecare asociat in parte. In prezent se negociaza semnarea unui protocol intre Registrul Comertului si Ministerul Finantelor Publice pentru ca transferul informatiilor necesare sa se faca mai rapid. In sfarsit, un viitor intreprinzator trebuie sa stie ca, dupa obtinerea certificatului de inregistrare si a tuturor celorlalte anexe la acesta de la Biroul Unic, mai are nevoie de o zi pentru inregistrarea angajatilor la Camera de Munca. Toate sincopele procedurii de inregistrare duc la perceptia, in ochii intreprinzatorului, ca aceasta este mult mai putin eficienta decat este ea in realitate. Aceasta perceptie subiectiva ar putea fi cauza descurajarii unor initiative private, care a condus la un numar de numai 10,3 firme la mia de locuitori in Romania, mult sub media europeana de 52,8 si chiar sub cea a tarilor central-est-europene de 13,7. Actiunile viitoare, intreprinse pentru inlaturarea barierelor ce impiedica dezvoltarea mediului de afaceri romanesc, nu trebuie sa fie eficiente numai pe hartie, ci sa si poata convinge pe oricare dintre noi ca dezvoltarea propriei afaceri depinde numai de felul in care putem face fata competitiei de pe piata, nu si de coerenta procedurilor birocratice.