Datele publicate în această săptămånă atestă, din nou, că trendul recent de creştere a preţurilor la energie, materii prime şi alimente, începe să devină îngrijorător. Principalii indicatori de inflaţie au crescut la valori nemaîntålnite de mulţi ani.
Indicele preţurilor de consum din Statele Unite a crescut, în luna mai, cu 0,6% faţă de luna precedentă şi cu 4,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ambele peste estimările analiştilor (0,5%, respectiv 3,9%). Aceeaşi tendinţă crescătoare a avut-o şi indicele preţurilor de producţie, care a crescut cu 1,4% în luna mai şi cu 7,2% faţă de anul trecut, tot peste estimările din piaţă (1%, respectiv 6,8%. Nici zona euro nu a fost scutită de acest fenomen: inflaţia aferentă lunii mai a fost de 0,6%, avånd o rată anualizată de 3,7%, cu mult peste ţinta de 2% a Băncii Centrale Europene. Detalierea raportului oficial ne arată că preţul la alimente a crescut cu 6,4% în ultimul an, în timp ce preţurile la energie au crescut cu 13,7%.
Acesta este şi motivul pentru care pieţele au pus în preţ o serie de ridicări de dobåndă din partea băncilor centrale. Însă, după declaraţiile „hawkish“ din perioada recentă, oficialii Fed şi BCE au surprins pieţele în această săptămånă prin „înmuierea“ tonului. Astfel, pieţele au fost „avertizate“ că nu va urma o perioadă de ridicare agresivă a dobånzii, inducåndu-se astfel ideea că se preferă o creştere temporară a inflaţiei în scopul de a nu dăuna ritmului de creştere economică.
Răspunsul la întrebarea din titlu, luånd în considerare datele de mai sus, este, cu siguranţă, afirmativ: inflaţia este un pericol. Însă băncile centrale dau semne că nu doresc să inflameze pieţele, în special cele de credit. Asta nu înseamnă decåt, cel mult, o amånare a deciziilor de ridicare a dobånzii.
