România este ţara cu cea mai mare perioadă de colectare a creanțelor în industria farmaceutică, iar impasul unui singur actor din mecanismul care asigură accesul la medicamente a declanşat de multe ori un efect de domino. Aceasta s-a văzut mai ales în cazul unor falimente sonore din domeniul distribuţiei de medicamente, cum ar fi Montero sau Relad, şi se propagă în continuare, prin dispariţia farmaciilor mici.
Totul porneşte de la termenele mari de plată ale CNAS, care depăşesc şi un an. În toamna lui 2012, se acumulaseră sume restante către distribuitorii de medicamente de peste 500 de milioane de euro, potrivit proprietarului Polisano, Ilie Vonica. Astfel, distribuitorii s-au orientat către parteneriate avantajoase cu lanţuri de farmacii şi către exportul de medicamente.
Cifrele de afaceri şi profitul indică faptul că strategia lor a dat roadele scontate, însă cu preţul unor „unde de şoc“ în piaţă. O consecinţă a acestora ar putea fi adoptarea metodei distribuţiei directe sau dedicate de către producători, lucru care ar schimba din temelii traseul medicamentelor prezentat mai sus, care este acelaşi de mulţi ani.
