În ultimele luni, administrația Biden a adus în atenția publică în mod repetat „sancțiunile fără precedent” impuse Rusiei, lăudându-se cu impactul lor. Președintele Joe Biden a declarat că sancțiunile „au devastat economia și capacitatea Rusiei de a merge mai departe”.
Sancțiunile au devenit una din metodele de bază ale SUA pentru a-și afirma întâietatea în lume. Numai în ultimii 20 de ani, Washingtonul a folosit sancțiuni pentru a viza finanțele rețelelor teroriste sau ale traficanților de droguri și a luat măsuri importante pentru a îngheța economiile unor țări. Altfel spus, America își duce acum bătăliile de politică externă prin sancțiuni, scrie Vox.
Un grup mic de experți, majoritatea avocați și economiști, a elaborat sancțiunile SUA împotriva Rusiei, care acum au mers mai departe și sunt mai puternice decât cele ale oricărei administrații anterioare. De la Trezorerie, secretarul adjunct Wally Adeyemo și secretarul adjunct Liz Rosenberg, iar de la Casa Albă, Daleep Singh și Peter Harrell.
Echipa de sancțiuni a lui Biden este formată din tehnocrați care au fost lăudați pentru abordarea rapidă, multilaterală.
Grupul de experți în sancțiuni care a decis acum sancțiunile împotriva Rusiei a ajuns la un numitor comun pe măsură ce războaiele din Irak și Afganistan au demonstrat limitele puterii militare americane și pe măsură ce Washingtonul a învățat să se bazeze pe sancțiuni.
SUA par că sunt dispuse să facă orice, în afară de a intra în război cu o putere nucleară.
Sancțiunile au înlocuit metodele militare de afirmare a puterii
Liderii ambelor partide din SUA au transformat sancțiunile într-un instrument de politică externă de „primă soluție”, potrivit analizei politicii Departamentului Trezoreriei, publicată toamna trecută. Sancțiunile au crescut cu 933% din 2000 până în 2021, și atât președinții democrați, cât și cei republicani le-au folosit ca un soi de înlocuitor al metodelor militare de afirmare a puterii SUA în străinătate.
Donald Trump a emis 3.800 de noi sancțiuni, iar Barack Obama 2.350 în cele două mandate. Președinții SUA au puterea de a ordona sancțiuni, iar administrații anterioare le-au folosit pentru a decima economiile Venezuelei sau Iranului. De asemenea, au vizat averile unor lideri din spatele crizelor politice din Nicaragua, Myanmar, adesea cu o foarte redusă supraveghere a Congresului.
Consecințe nedorite
Dar o economie de dimensiunea Rusiei, a-11-a ca mărime din lume, nu a fost niciodată atât de puternic lovită din cauza sancțiunilor. Cu siguranță, țintirea unei economii atât de mari precum cea a Rusiei va declanșa consecințe nedorite asupra acestei țări, a SUA și a altor state.
Rusia este un exportator major de energie, iar prețurile la energie cresc și fac ca inflația să fie și mai mare. Rusia exportă, de asemenea, cantități semnificative de cereale, ulei și îngrășăminte.
Așadar, sancționarea țării, chiar și cu derogări în scopuri umanitare, ar putea avea un impact devastator asupra persoanelor vulnerabile din țările sărace. Un posibil rezultat, conform ONU, este că „numărul global al persoanelor subnutrite ar putea crește cu 8 până la 13 milioane de oameni în 2022/2023”.
Consecințe neintenționate ale sancțiunilor
Cei care aplaudă acum coordonarea sancțiunilor de către administrația Biden au și unele îngrijorări cu privire la consecințele neintenționate. „Nimeni nu a avut cu adevărat timp să planifice implicațiile pe termen mai lung ale anihilării economiei ruse”, a spus Julia Friedlander, membru senior în Consiliul Atlantic.
Adevărul este că Rusia se va adapta – deja a făcut-o, iar rubla a început să-și revină.
Cercetările indică faptul că sancțiunile nu sunt un instrument foarte eficient decât dacă sunt formulate în cadrul unei strategii mai ample de politică externă. Un raport din 2019 al Oficiului de Responsabilitate Guvernamentală a constatat că agențiile guvernamentale nu reușesc să evalueze în ce măsură sancțiunile funcționează.
„Factorii politici americani și europeni nu au definit niciodată în mod clar modul în care slăbirea sau diminuarea bunăstării economice a oamenilor obișnuiți creează condițiile pentru o posibilă soluționare politică sau diplomatică, așa cum se întâmplă în cazul unui conflict militar”, a declarat Esfandyar Batmanghelidj de la instituția de cercetare economică Bourse & Bazaar.
Sancțiunile masive asupra Rusiei vor schimba însă modul în care țările gândesc libera circulație a capitalului. Adam Posen de la Institutul Peterson pentru Economie Internațională crede că aceste sancțiuni vor avea un efect coroziv asupra economiei mondiale, care ar putea duce la „sfârșitul globalizării”.
Mai presus de orice, efectele umanitare pot fi uluitoare și ar putea crește prețurile internaționale la alimente cu până la 22%. Ca urmare a sancțiunilor SUA impuse Teheranului, iranienii de rând au avut de suferit din cauza accesului limitat la medicamente, mai ales la începutul pandemiei. În Venezuela, sancțiunile au contribuit la prăbușirea sistemului de sănătate.
Deci, când administrația Biden anunță că a luat în considerare dinamica umanitară, așa cum face frecvent Casa Albă în comunicatele de presă, este doar o parte a poveștii.
Narges Bajoghli, antropolog la Johns Hopkins School of Advanced International Studies, spune că, faptul că echipa care a decis sancțiunile folosește terminologia militară, sugerează că, de fapt, consecințele umanitare sunt, într-o oarecare măsură, intenționate.
O alternativă mai atractivă
La Washington, sancțiunile au fost internalizate, ca o alternativă mai atractivă din punct de vedere politic la un război. „Unul dintre motivele pentru care cred că sunt mai atractive este că nu există neapărat un cost inițial”, a spus Rachel Ziemba, membru la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană.
Istoricul Nicholas Mulder afirmă că „aproximativ 10 până la 30 la sută din timp, sancțiunile funcționează, măcar pe jumătate, pentru a-și atinge unul dintre obiectivele lor declarate”.