Ghidul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) pentru acest an stabilește condițiile rezidenței fiscale pentru persoanele fizice care părăsesc România și în cazul cărora este necesară stabilirea sau modificarea rezidenței fiscale, adică unde se vor impozita veniturile obținute.
Astfel, ghidul ANAF stabilește elemente care atestă rezidența în România sau în statul străin, potrivit convenției de evitare a dublei impuneri, respectiv Codului fiscal.
Informații importante pentru românii care pleacă din țară
Informații importante pentru românii care nu stau la adresa din actul de identitate. Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței unei persoane fizice care părăsește România:
– domiciliul din România;
– locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată ori care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;
– centrul intereselor vitale amplasat în România;
– persoana fizică pleacă din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.
Ce se întâmplă dacă o persoană părăsește România definitiv?
Alte elemente care pot fi luate în considerare la menținerea rezidenței în România, dar numai împreună cu elementele menționate mai sus:
– autovehicule înregistrate în România/statul străin;
– permis de conducere emis de autoritățile competente din România/statul străin;
– pașaport emis de autoritățile competente din România/statul străin;
– persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România;
– persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin pe parcursul perioadei în care stă în străinătate/România.
În cazul în care o persoană fizică română părăsește România definitiv și nu mai are domiciliu în țara noastră, rezidența obținută în alt stat nu va fi afectată de revenirile ocazionale în România.
Reguli pentru cei care sunt rezidenți atât în România, dar și într-un alt stat
Mai mult, potrivit ANAF, dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri, rezidența persoanei fizice se stabilește astfel:
– rezidența este în statul în care are domiciliul, respectiv locuința permanentă aflată la dispoziția sa. O locuință este considerată permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană;
– rezidența este în statul în care își are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relațiile sale personale și economice sunt mai apropiate, în cazul în care aceasta are o locuință în ambele state. Mai exact, rezidența se stabilește în țara în care persoana fizică locuiește mai mult, muncește, își are familia și majoritatea posesiunilor, dar se iau în calcul și chestiuni precum în ce țară are conturi bancare sau carduri de credit/debit;
– rezidența este în statul în care se locuiește frecvent, dacă persoana fizică nu deține o locuință permanentă nicăieri sau dacă nu se poate stabili în ce stat își are centrul intereselor vitale;
– rezidența este în statul a cărui naționalitate sau cetățenie o are persoana, dacă aceasta locuiește de obicei în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre cele două state;
– rezidența se stabilește pe cale amiabilă dacă persoana fizică are naționalitatea ambelor state sau a niciunuia dintre ele. Ghidul ANAF stabilește că situația se lămurește în baza procedurii amiabile din convenția de evitare a dublei impuneri.
Sancțiuni
Nedepunerea în termen a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la sosirea în România”, respectiv a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la plecarea din România”, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 100 lei .
De asemenea, nedepunerea în termen a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la sosirea în România”, respectiv a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la plecarea din România” constituie fapte pentru care se înscriu informații în cazierul fiscal.
