Acesta este un conflict militar prezentat de Moscova în termeni religioși fervenți, arată un comentariu publicat de Politico.

Deputatul Dumei de Stat, Viacheslav Nikonov, un apropiat al Kremlinului, a declarat recent că „acesta este cu adevărat un război sfânt pe care îl ducem și trebuie să-l câștigăm”. Nikonov este nepotul lui Viacheslav Molotov, fostul de Externe al lui Stalin, dar declarația sa privind o ”ciocnire metafizică între forțele binelui și ale răului” indică gândirea „albă”, nu „roșie”, care predomină azi la Kremlin. Un soi de revenire la justificările din epoca țaristă pentru războaiele rusești de dinainte de apariția Uniunii Sovietice.

După prăbușirea URSS, Rusia a început să graviteze înapoi spre Ortodoxie ca destinație cerească, iar acest ”pelerinaj” s-a derulat mai rapid de când Vladimir Putin a preluat puterea. Astăzi, aproximativ 70% dintre ruși se identifică drept creștini ortodocși, potrivit unui sondaj Pew.

Ce înseamnă așadar pentru Rusia să ducă un astfel de „război sfânt” în Ucraina și cum ar trebui să înțeleagă Occidentul această misiune mesianică?

Armele nucleare, o modalitate dată de Dumnezeu de a asigura supraviețuirea Maicii Rusia

În primă instanță, perspectiva unui război nuclear, despre care acum se vorbește deschis, nu poate fi respinsă ca o simplă bravadă. „Pericolul este grav, real” și „nu poate fi subestimat”, a declarat recent ministrul rus de Externe Serghei Lavrov.

Armele nucleare sunt văzute ca o modalitate dată de Dumnezeu de a asigura supraviețuirea Maicii Rusia. După cum este detaliat într-o carte din 2019, ”Ortodoxia nucleară rusă”, a analistului Dmitri Adamski, fiecare pilon al triadei nucleare – aerian, terestru și pe mare – are un sfânt protector din Biserica Ortodoxă Rusă. Armele nucleare sunt sfințite cu agheasmă iar preoții fac slujbe pentru personalul militar responsabil de sistemul de arme nucleare al națiunii.

Putin însuși a spus că ortodoxia și armele nucleare sunt componente „strâns legate între ele” ale „statalității ruse”. Și a anunțat recent lansarea cu succes a celei mai puternice rachete balistice intercontinentale din Rusia, RS-28 Sarmat, denumită de NATO „Satan-2”.

O amenințare de a transforma Washingtonul în scrum cu o rachetă balistică poate părea exagerată, deoarece Statele Unite pot face același lucru cu Moscova cu arsenalul de bombe nucleare al Pentagonului. Dar analiștii occidentali consideră că Rusia are peste 1.500 de așa-numite arme nucleare tactice, concepute pentru a fi utilizate pe câmpul de luptă. O astfel de armă ar putea fi aruncată peste Marea Neagră pentru a oferi o dovadă a angajamentului neclintit față de această bătălie nu numai Kievului, ci și Washingtonului.

”Bătălia pentru Kiev” s-ar putea să nu se încheie încă

Devotamentul Rusiei față de războiul sfânt sugerează, de asemenea, că „Bătălia pentru Kiev” s-ar putea să nu se încheie încă. Deși forțele ucrainene au zădărnicit avansul inițial al Rusiei, forțând o redistribuire rusă a puterii de foc în estul și sudul Ucrainei, dacă aceste campanii se vor încheia așa cum vrea Rusia, Moscova s-ar putea să se concentreze din nou către Kiev.

Kievul, noul Constantinopol?

Acum, odată cu renașterea ortodoxă post-sovietică a Rusiei, probabil că nicio imagine nu va rezona mai bine în sufletul poporului rus decât aceea a soldaților ruși care vor cuceri Catedrala Sfânta Sofia, considerată ”Una dintre cele Șapte Minuni ale Ucrainei”, pentru a proclama Kievul drept noul Constantinopol.

Nu ar fi ceva nou. Țarii ruși, iar Putin se potrivește cu acest tipar, chiar și ca președinte ales, au mers în mod tradițional la luptă pentru a proteja, spuneau ei, popoarele ortodoxe.

Întorsătura în bătălia actuală este că rușii se luptă cu frații lor ortodocși. Aproape 80% dintre ucraineni se identifică drept ortodocși, o pondere mai mare decât în ​​Rusia. Dar, în opinia Moscovei, ucrainenii sunt eretici, deoarece mulți s-au rupt de Patriarhia Moscovei, iar guvernul lor apostat încearcă să se alăture Occidentului decadent prin aderarea la Uniunea Europeană și NATO. Așa că „Mica Rusie”, așa cum era cunoscută oficial Ucraina în epoca țaristă, trebuie să fie recâștigată.

Patriarhul Kirill însuși a numit domnia lui Putin „un miracol de la Dumnezeu”. Ceea ce este clar este că Putin a acceptat public invazia Ucrainei ca o călătorie religioasă. Războiul sfânt tinde să fie cel mai sălbatic război dintre toate, iar cel al Rusiei ar putea ca abia acum să înceapă.