Despre spectacolul ”Peer Gynt”

Alături de orchestra simfonică a Botoșanilor condusă magistral de moldoveanul Mihail Agafița, actorul nepereche al României a susținut vineri seara spectacolul ”Peer Gynt”.

A fost de fapt un rezumat al piesei de teatru în versuri scrisă în urmă cu mai bine de un secol și jumătate de dramaturgul norvegian Henrik Ibsen, în care jocul lui Florin Piersic s-a întrepătruns cu muzica pe care, alt norvegian, Edvard Grieg, a compus-o începând cu 1875 special pentru această dramă scandinavă.

Deși ajuns la 87 de ani, actorul care a jucat roluri celebre în filme de mare succes în cinematografia română, precum ”Ciulinii Bărăganului”, ”Columna”, ”Mihai Viteazul”, ”Haiducii lui Șaptecai”, ”Racolarea”, ”Eu, tu, și… Ovidiu” și seria ”Mărgelatu”, a dovedit că are încă deopotrivă forța și plămânii necesari să captiveze o sală plină cu 700 de oameni, așa cum a fost vineri seară Casa de Cultură a Sindicatelor.

Florin Piersic a revenit după 13 ani în fața publicului botoșănean

”Peer Gynt” a părut a fi doar un motiv pentru ca Florin Piersic să revină după 13 ani în fața publicului botoșănean.

Atât înainte, cât și după interpretarea dramei norvegiene, Florin Piersic a purtat publicul pe cărările bucuriei cu povești reale, precum spectacolele de pe  vremea în care Klaus Iohannis era profesor și la care actorul nu se putea concentra fiindcă îi admira mereu picioarele actualei primei doamne, așezată mereu în primul rând al sălii și care îi afecta concentrarea.

Pentru ca după câteva minute să emoționeze până la lacrimi spectatorii, mai ales doamnele fiind mișcate de recitarea unor poezii compuse de Adrian Păunescu și închinate părinților.

Marele actor s-a despărțit cu greu de publicul său

Astfel că, la final, publicul s-a despărțit greu de Florin Piersic, iar Florin Piersic și mai greu de spectatori, care l-au rechemat de mai multe ori pe scenă și de fiecare dată uriașul actor a găsit altceva și altceva de spus, povestit, recitat, captivând asistența.

A și cântat în propria manieră ”My way”-ul cu parfum de Frank Sinatra, și-a deschis mai mulți nasturi la cămașă pentru a arăta spectatorilor cum îi bate inima și a mărturisit că îi este atât de greu să părăsească scena botoșăneană fiindcă nu știe când și dacă va mai reveni vreodată la Botoșani.

Nu înainte de a-și exprima toată admirația pentru orchestra simfonică botoșăneană a Filarmonicii manageriate de prietenul său, Mirel Manea, și pentru dirijorul Mihail Agafița.

Și a explicat că își dorește să susțină în continuare spectacole pentru că nici autografele, nici pozele, nici aprecierile pe care le primește pe oriunde merge nu se compară cu senzația, vibrația și bucuria pe care le simte când se află pe scenă, cu publicul în față.