Prima Doamnă a Ucrainei a primit un premiu important de la Fundaţia Memoriei Victimelor Comunismului. Este vorba despre o recunoaştere a luptei poporului ucrainean împotriva invaziei ruse.
Olena Zelenska a primit o decorație în numele poporului ucrainean. Este o recunoaştere a luptei împotriva invaziei ruse
În acest context, Prima Doamnă a Ucrainei a subliniat că este o onoare să accepte premiul în numele fiecărui bărbat şi femei „care luptă împotriva agresiunii ruse”.
„Este o onoare să mă aflu aici şi să accept acest premiu în numele fiecărui bărbat şi femei ucraineni care luptă azi împotriva agresiunii ruse”, a declarat Olena Zelenska, conform apnews.com
Soția președintelui ucrainean a trebuit să schimbe multe lucruri în viața ei
Anterior, soția președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, a asigurat că a trebuit să schimbe multe lucruri în viața ei de când a devenit Prima Doamnă.
La cinci luni de la izbucnirea războiului din partea Rusiei, Olena Zelenska a acordat pentru prima dată un interviu unei prese spaniole.
În timpul conversației cu „El País”, Prima Doamnă din Ucraina a asigurat că viața ei „s-a schimbat complet când Zelenski a fost ales președinte”.
„Nicio școală nu te învață să fii Prima Doamnă. Din păcate, trebuie să înveți singură. Am fost nevoită să schimb multe lucruri, să învăț, mai ales cum să comunici.
În februarie, s-a schimbat nu doar viața Primei Doamne, ca mamă şi femeie, ci a întregului popor ucrainean. Trăim într-o veşnică zi a marmotei. Sperăm doar să se termine ziua aceasta”, a spus ea.
„Nu am ales să plec de la Kiev. Împrejurările m-au forțat. Da, mi-a fost teamă că nu îl voi mai vedea niciodată, dar sunt la fel ca orice femeie ucraineană care a fost nevoită să se despartă de soțul ei pentru că acesta a trebuit să apere țara. Războiul acesta ne-a făcut să trăim momente oribile”, a confirmat ea.
Prima Doamnă ucraineană și-a amintit de cele mai rele zile ale războiului în care spune că atunci când s-a trezit a crezut că totul a fost un coșmar.
„Atunci mi-am dat seama că nu a fost un coșmar, ci realitate. Este viața noastră. Nu naștem copii pentru a fi nevoite să-i ascundem în beciurile de rachetele rusești. Ne dorim să trăiască.
Asumarea acestei realităţi, înțelegerea faptului că trebuie să trăim în ciuda tuturor, ne disperă și mai mult. Dar trebuie să facem ceva”, a asigurat ea.