Unul dintre obiectivele pe care Rusia și le-a propus pentru Ucraina este demilitarizarea forțată a țării. Deși astfel de acțiuni ar reprezenta o încălcare clară a Dreptului internațional, demilitarizarea este un plan pe care Kremlinul ar putea fi capabil să-l implementeze, în cele din urmă.

Dar asta ar putea merge dincolo de dizolvarea tuturor unităților de luptă ale ministerelor Apărării și de Interne ale Ucrainei, ajungându-se chiar la o „demilitarizare industrială”, prin jefuirea și distrugerea industriei de armament a Ucrainei.

Mai mult, în cazul unui potențial acord de pace, Ucraina ar putea fi forțată să accepte anumite limitări privind achizițiile viitoare ale anumitor sisteme de arme, plafonări ale numărului de trupe, precum și la limitarea dimensiunii și frecvenței exercițiilor militare sau chiar interzicerea unor parteneriate militare și de cooperare cu alte state.

Astfel de restricții ar pune în pericol politicile de securitate postbelice ale Ucrainei, scrie Harvard International Review.

Paradoxul actual din Ucraina

Mașinăria de propagandă a Kremlinului vorbește despre o campanie de „demilitarizare” a Rusiei în Ucraina, sugerând că o dezarmare a Ucrainei, prin bombardamente masive, este deja în desfășurare. Cu toate acestea, Ucraina se militarizează masiv, cu o viteză din ce în ce mai mare.

Țara este inundată de arme din ce în ce mai variate, sofisticate și mai grele, fie produse pe plan intern, fie importate. Unele dintre noile arme ale Ucrainei provin, în mod paaradoxal, chiar din Rusia, deoarece soldații ucraineni au capturat sau au găsit numeroase arme rusești pe câmpurile de luptă.

Ar putea deveni o problemă existențială pentru suveranitatea ucraineană

Dacă Kremlinului i s-ar oferi această oportunitate, demilitarizarea teritoriului ucrainean ar putea deveni o agendă centrală a politicii ruse față de Kiev. Demilitarizarea ar putea deveni o problemă existențială pentru suveranitatea ucraineană, o națiune cu un trecut puternic marcat de confruntări violente.

Există două căi de demilitarizare a Ucrainei, dincolo de distrugerea și capturarea echipamentelor, care au loc deja.

În primul rând, poate exista o încercare de a realiza o „demilitarizare endogenă”, adică o formă de dezarmare care, dintr-un motiv sau altul, poate fi implementată chiar de Kiev.

În al doilea rând, Moscova ar putea încerca să impună o „demilitarizare exogenă”, folosindu-și trupele proprii și forțele de poliție staționate în Ucraina. Greu de spus care dintre aceste scenarii se va materializa vreodată, dar ambele opțiuni pot fi luate în considerare de Moscova.

Aplicarea demilitarizării prin represiune: execuții, tortură, deportări

În timp ce o ”demilitarizare endogenă” ar putea scinda națiunea și chiar statul ucrainean, o ”demilitarizare exogenă” ar avea efectul opus. Ar duce la un conflict armat continuu, uneori de intensitate redusă, între ocupanții ruși și forțele de gherilă ucrainene.

O dezarmare ”exogenă”, impusă de Rusia ar fi un scenariu și mai problematic. Dezarmarea Ucrainei de către Moscova sau de un guvern instalat de Moscova la Kiev ar necesita o cucerire militară completă de către trupele ruse a acelor teritorii ucrainene care urmează să fie demilitarizate, o desfășurare permanentă a unor personalități militare, cu o mare infrastructură materială și instituțională, dar și aplicarea demilitarizării prin diferite forme de represiune, inclusiv execuții, internări în ospicii, tortură și deportări.

”Demilitarizarea” este un termen folosit încă de la semnarea Tratatului de la Versailles, din 1918. Cu toate acestea, ambele scenarii pentru o demilitarizare a Ucrainei sunt îngreunate de obstacole fundamentale.

În urma unei ipotetice cuceriri a Ucrainei, ar fi foarte dificil pentru o ocupație rusă sau pentru un regim- marionetă instalat la Kiev să implementeze demilitarizarea, chiar și prin mijloace draconice.