Mulți confundă noțiunile de domiciliu și reședință
Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană și dreptul de liberă circulație în cadrul UE au venit și o serie de schimbări și provocări în ceea ce privește conceptele juridice precum domiciliul și reședința pentru cetățenii români.
Dreptul de liberă circulație în UE permite cetățenilor români să locuiască și să lucreze în orice stat membru al Uniunii Europene, conform prevederilor Tratatului UE și a Directivei nr. 38/2004/CE. Aceasta înseamnă că cetățenii români pot stabili un domiciliu sau o reședință într-un alt stat membru și să beneficieze de drepturile și protecțiile oferite de legislația respectivă.
Totuși, în practică, situația poate fi mai complexă atunci când cetățenii români au un domiciliu într-un stat membru UE, dar dețin un act de identitate românesc pe care apare un domiciliu în România. Această situație poate crea o contradicție între informațiile din documentele personale și realitatea.
Ce reprezintă, de fapt, acești doi termeni
Motivul pentru care adeseori se face confuzie între cei doi termeni este acela că foarte mulți oameni consideră că domiciliu și reședință reprezintă, de fapt, același lucru.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97 din 2005, actualizată în ianuarie 2017, stabilește că domiciliul unei persoane fizice este locul în care aceasta declară că are locuința principală, adresa înscrisă pe actul de identitate. Domiciliul este considerat locul de reședință principal al unei persoane și este relevant în exercitarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Pe de altă parte, reședința este locuința secundară a unei persoane fizice, diferită de domiciliu. Conform articolului 88 din Codul Civil, reședința este acolo unde persoana fizică declară că are locuința secundară. Acest concept poate fi aplicat, de exemplu, în cazul persoanelor care stau cu chirie într-un alt oraș sau în cazul studenților care au o locuință temporară în timpul studiilor.
Este important de reținut că diferența dintre domiciliu și reședință este relevantă în anumite situații juridice, cum ar fi înregistrarea în evidențele de stare civilă, stabilirea competenței teritoriale a instanțelor sau determinarea legii aplicabile în cazul unor litigii.
În cazul în care românii întâmpină dificultăți este recomandat să solicite asistență și informații de la autoritățile competente, precum consulatele sau ambasadele României în țara în care se află.
