Mediul de afaceri are nevoie de informatii ca de aer. Cine nu stie unde, cand, cat si cum sa investeasca este sortit esecului. Asta intr-o economie asezata. Cu atat mai mult in haosul informational romanesc. Mesajele emise de institutiile publice sunt contradictorii si bulversante, accesul la cele mai elementare informatii este o adevarata lupta. Legislativul lasa loc la ambiguitati, legile se aplica dupa ureche sau nu se aplica deloc. Normele metodologice de aplicare a legilor nu apar la timp. Functionarii din ministere tac, de teama sa nu greseasca. „Circulatia informatiei publice este ingreunata de nivelul scazut al dotarilor tehnice, de puterea de cumparare scazuta a majoritatii populatiei, de limbajul neprofesionist sau necorespunzator folosit uneori de emitatori, de partizanatele din anumite zone politice si civile”, ne-a declarat Rasvan Popescu, seful Departamentului de Informatii Publice al Guvernului. La acestea se adauga monopolul informational existent inca in anumite sectoare guvernamentale – de multe ori, o institutie considera ca are drept absolut asupra informatiilor pe care le gestioneaza si drept de exclusivitate asupra difuzarii lor”.
„Uneori monopolul informational este legal, ca in cazul Registrului Auto, Registrului Comertului. Alteori este un monopol de facto – ca de exemplu Comisia Nationala pentru Statistica (CNS) sau masuratorile din magazine”, apreciaza Alin Teodorescu, director IMAS.
In mod normal, piata de informatii ar trebui sa cuprinda patru tipuri de informatii: despre Guvern, despre persoane, despre bunuri, despre companii. O mare parte din aceste informatii sunt obtinute prin sondajele si studiile de piata executate de cele 17 institute de specialitate si de firmele de marketing. Alin Teodorescu estimeaza piata de informatii la 10 milioane USD. In opinia sa, producatorii oficiali de informatii sunt: Comisia Nationala pentru Statistica, Banca Nationala a Romaniei (piata monetara), Ministerul Finantelor (bugete) si Fondul Proprietatii de Stat.
Ministerul Finantelor este campionul balbaielilor
Directorul unei agentii de publicitate acuza faptul ca, printr-un ordin al Ministerului Finantelor, nr. 2.055/30 octombrie 1998, au fost scoase din uz chitantele fiscale. Printre agentii economici inca mai circula informatia ca acestea mai pot fi folosite pana la epuizarea stocului, in timp ce unii continua sa le emita. Ministerul Finantelor nu a facut nimic pentru a clarifica aceasta situatie, considerand ca este de datoria cetateanului de rand sa se informeze. „Este vorba de o lipsa totala de interes a unor functionari de stat privind modul cum se deruleaza unele afaceri in economie”, considera interlocutorul nostru, exemplificand ca, pentru un anunt de 1.000 lei, pentru care agentia ia un comision de la ziar de 15% – deci castiga 150 lei – trebuie sa taie o factura fiscala tip A4 pentru a i-o inmana cetateanului, conform legii, factura care costa 250 lei. Asadar, pentru fiecare anunt, agentia pierde, pentru ca Ministerul Finantelor nu a decis cu ce sa inlocuiasca chitantele fiscale.
Nici FPS nu se lasa mai prejos
Daca vrei sa licitezi pentru o intreprindere de stat scoasa la vanzare, esti obligat sa cumperi caietul de sarcini. Cu cateva mii de dolari, cat costa acesta, investitorul potential ar trebui sa capete informatii de ultima ora despre creantele societatii. De cele mai multe ori, realitatea din caietul de sarcini este de mult la timpul trecut, evaluarile facandu-se pe baza bilantului din anul precedent.
Alin Theodor Ciocarlie, director executiv al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania, precizeaza ca instabilitatea legislativa sifoneaza obrazul Romaniei: „Ordonanta nr. 92 privind investitiile directe, aprobata de Parlament, a devenit Legea nr. 241 din decembrie 1998, promulgata de presedintele Romaniei. Acum, ministrul finantelor, inaintand proiectul de buget, propunea Parlamentului suspendarea efectelor acestei legi pentru un an de zile.
Asadar, transmitem o informatie mediului de afaceri, ca peste o luna sa venim s-o contrazicem”.
Studiile de piata – o marfa pentru profesionisti
In economia de piata, informatia este pretioasa. Cu cat este mai buna, cu atat este mai scumpa. Cu cat este mai scumpa, cu atat devine mai putin accesibila multora dintre noi. Formarea unor specialisti pentru cercetarea pietei este extrem de costisitoare, pentru ca nu sunt suficiente doar cunostinte economice, ci si de matematica, de tehnica de calcul, psihologia consumatorului, limbi straine etc.
Lucrul cu firmele de cercetare de piata este destul de delicat. Ele isi risca credibilitatea doar in fata micului intreprinzator roman, care nu cunoaste faptul ca metodologiile de cercetare si de colectare a datelor difera, in functie de diversi factori, si ca fiecare agentie acopera doar o parte din piata. Unele culeg date din magazine, vanzari), altele monitorizeaza consumurile sau ofera pachete de servicii. Sunt date criticabile din anumite puncte de vedere, dar in nici un caz nu sunt criticate de catre marile companii care cumpara aceste informatii de la firme recunoscute pe plan international, cum ar fi: GfK, Amer Nielsen sau MEMRB. In Vest, situatia este diferita fata de cea din Romania, pentru ca acolo firmele de cercetare de piata au un corp de control care verifica modul in care s-au facut interviurile, da calificative etc. La noi lucrurile sunt la inceput.
„Bataia pestelui se va da cand primele lanturi din lume vor fi prezente si la noi”, este de parere Cosmin Alexandru, director general la GfK Romania. „O sa fie greu si frumos in acelasi timp, pentru ca abia atunci o sa se instituie adevarata concurenta in obtinerea informatiilor valoroase pentru mediul economic. Deocamdata, este destula liniste, pentru ca proiectele sunt mici, iar piata de asemenea.”
Comisia Nationala pentru Statistica este una dintre institutiile care, desi a evoluat mult in ultimul timp, este foarte criticata pentru modul de transmitere a informatiilor. In absenta unor reglementari clare si stricte, care sa fie si aplicate, informatiile sunt foarte greu de verificat, iar calitatea lor este, de cele mai multe ori, indoielnica. Sunt foarte multi agenti economici care, prevalandu-se de secretul afacerilor, refuza sa puna la dispozitie diferite informatii, temandu-se de concurenta.
Exista firme mari in tara, concerne, care nu inainteaza chestionarele pe care legea le obliga sa le completeze. Unele prefera sa-si faca „abonament” la amenzi decat sa furnizeze informatii, mai ales ca amenzile au un cuantum intre 50.000 si 100.000 lei.
In toate tarile europene, Statistica este organizata ca institutie oficiala a statului. Anumite ministere au departamente proprii de statistica. CNS preia date de la acestea, date care de multe ori sunt contestate chiar de furnizori. „Ne confruntam cu o cerere foarte mare de informatie, in special de la agentii economici, atat din tara cat si din strainatate; din pacate, nu avem puterea necesara de a raspunde tuturor in timpul cel mai rezonabil pentru ei si, de multe ori, nici nu avem disponibile toate informatiile pe care ni le solicita”, recunoaste Victor Dinculescu, presedintele Comisiei Nationale pentru Statistica. Motivele sunt nenumarate: migrarea profesionistilor catre locuri de munca mai bine platite, costul ridicat al editarii buletinelor lunare si trimestriale, o gama destul de restransa de grupe de produse si subproduse urmarite, un buget nesatisfacator, problemele care exista mai ales in teritoriu, cu sediile in care isi desfasoara activitatea oficiile judetene de statistica etc.     

Firmele mari n-au incredere
in informatiile vehiculate in Romania
Jetse de Vries, director general pentru Romania la Nederlanden Asigurari de Viata SA

„Exista doua feluri de informatii pe care le cautam: cele de tip macroeconomic, care indica evolutia si sensul de dezvoltare a mediului in care operam, si cele specifice, legate, de exemplu, de nivelul veniturilor populatiei sau cele privind dezvoltarea regionala. In privinta informatiilor legate de macroeconomie, acestea sunt destul de accesibile. Exista si mai multe surse care permit verificarea incrucisata a fiecarei informatii. In privinta celor specifice, lucrurile stau diferit. De exemplu, din practica de zi cu zi am aflat ca, pentru a avea oameni buni, trebuie sa platesti salarii mai mari decat indica statisticile oficiale. Exista si un revers al medaliei: primele platite de clientii Nederlanden depasesc destul de mult media pe care noi am estimat-o bazandu-ne pe statisticile oficiale. Cand ne punem problema planurilor de dezvoltare regionala, lucrurile sunt si mai complicate. Informatiile sunt ori foarte vagi, ori nu exista”.r
r
Claude Papas, General Manager la Procter&Gamble Balkans r
r
r
„Compania Procter&Gamble culege informatii din toate sursele posibile, de la institutii oficiale si private (cum ar fi agentii de cercetare de piata), dar efectueaza si studii de piata si estimari proprii. r
In momentul de fata, cu exceptia studiilor supervizate direct de noi, credem ca nici una dintre sursele folosite nu ofera informatii pe care sa ne putem baza 100%. r
De aceea, preferam sa adunam toate datele disponibile, care pot prezenta interes si le analizam „in house”. r
Rezultatele acestor analize ne apartin in exclusivitate si ne dau o idee destul de buna despre realitatea existenta pe piata la un moment dat, fapt ce poate reprezenta uneori un adevarat avantaj competitiv. r
Un alt atu este experienta acumulata de companie in alte tari, care ne poate ajuta sa facem anumite previziuni de evolutie a pietei in Romania.”r
r
Mihail Vartosu, director general la Grey Bucuresti, firma de marketing si publicitater
r
„Colaboram cu institutiile oficiale in limita solicitarilor acestora. Avem incredere deosebita in informatiile oferite pe diverse canale de BNR si RC; acestea au fost, in general, bine verificate in practica. Ne-ar bucura daca una din institutiile statului (sau mai multe) ar elabora lunar sau ori de cate ori este nevoie sinteze tematice referitoare la cadrul investitional (tendinte in economie, parametri macroeconomici, aspecte legale si juridice etc.) in mod transparent. Piata informatiilor este abia in formare si balcanismul isi spune inca cuvantul. Ca o firma puternic dependenta de calitatea si cantitatea informatiilor referitoare la diverse piete, Grey Bucuresti nu poate decat sa spere ca economia de piata se va instala si in acest domeniu si gradul de profesionalism va creste datorita competitiei, iar informatia buna si proaspata isi va avea pretul sau.”r
r
Razvan Rosca, director la System Development SRL, firma de comercializare a marcilor sport Lotto, Diadora, Stoneflyr
r
„Sursa de culegere a informatiilor difera in functie de domeniul de care suntem interesati si de tipul informatiei dorite. In general, colaborarea cu institutiile oficiale (CNS, BNR, FPS, RC) este foarte rigida. Informatiile necesare sunt greu de obtinut din cauza birocratiei. Au existat situatii in care informatii provenite din surse diferite nu au coincis. De aici decurge si dubla verificare a acestora, indiferent de locul de unde sunt preluate. De exemplu, informatii preluate de la Registrul Comertului nu au coincis cu studiile de bonitate facute de firme de specialitate ca Dan&Bradstreet. Piata informatiilor din Romania o consider ca fiind cvasiinexistenta. r
Unele publicatii, de specialitate sau nu, incearca sa preia diverse informatii pe care, in necunostinta de cauza, le comenteaza, rezultatul fiind dezastruos.”r
r
Baiguieli la nivel inaltr
l Vanzarea spatiilor comerciale a fost tergiversata doi ani de zile. Motivul: lipsa informatiilor de natura tehnica. HG 389 privind vanzarea spatiilor comerciale a fost publicata in Monitorul Oficial in 1996. Dar de normele metodologice de aplicare a hotararii nu si-a mai amintit nimeni, cu toate ca acestea ar fi trebuit sa fie publicate la 30 de zile de la aparitia documentului normativ; au aparut abia in 1998 Nu singure, ci insotite de o alta hotarare de guvern (HG 505), ce schimba precedenta lege pe ici, pe colo.r
l Doi ani de zile importul de medicamente a fost o mare necunoscuta pentru Ministerul Sanatatii. Intre 1996 si 1998, pentru ca Agentia Nationala a Medicamentului nu a intocmit nomenclatorul medicamentelor care pot intra in tara, piata a scapat de sub control. Astfel se explica prezenta in farmacii a unor produse de mult retrase in tarile lor de origine.r
l Desi Legea viei si vinului a fost adoptata in 1997, normele metodologice nu au fost elaborate nici acum de catre Ministerul Finantelor, cu toate ca termenul mentionat in textul legii era de 90 de zile. Consecinta: piata vinului nu poate fi evaluata si controlata.r
l Surse publice diferite furnizeaza informatii contradictorii pe aceeasi tema. Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului a monitorizat 240.967 locuinte terminate, in perioada 1992-1998 (sem.I), in timp ce Comisia Nationala pentru Statistica a anuntat, pentru aceeasi perioada, un numar de 195.887 locuinte terminate la nivelul intregii tari.r
l Ordonanta nr. 50/1998 privind regimul accizelor si a altor impozite indirecte prevede ca toate livrarile de alcool efectuate de producatorii interni si importatori sa fie facturate in momentul livrarii, folosindu-se in acest scop facturi fiscale special tiparite. Ordonanta a intrat in vigoare fara ca facturile speciale sa fi fost tiparite de catre stat. Consecinta: timp de o saptamana livrarile de alcool au fost blocate.r