Mega proiectul de digitalizare a sănătăţii româneşti a înghiţit până acum peste 50 de milioane de euro, însă beneficiile întârzie să se facă simţite, pentru că progresul este doar pe hârtie
«O să dureze puţin mai mult, pentru că aveţi reţetă electronică», spune farmacista, spre stupoarea celor care stau la coadă tot cu reţete electronice în mâini şi care au auzit, cu siguranţă, la televizor cum digitalizarea sănătăţii va elimina cozile şi birocraţia. După 20 de minute, când în sfârşit s-a citit codul reţetei, pacientul primeşte lovitura de graţie: „vă lipseşte o ştampilă, trebuie să mergeţi înapoi la medic“.
Înfuriat, omul întreabă dacă nu cumva acesta era scopul reţetei electronice, de a nu mai pune pacienţii pe drumuri şi roagă farmacista să confirme cu ajutorul softului că medicul respectiv a eliberat reţeta, astfel încât să nu mai fie nevoie de ştampila pe care medicul nu a mai pus-o tocmai din acest motiv. Pacientul pleacă descumpănit după răspunsul farmacistei: „nu ştim, domnule“.
Mizele e-sănătăţii
Deşi proiectul nu mai este demult pilot, astfel de situaţii sunt des întâlnite în farmacii. Este de apreciat, totuşi, că după multe termene-limită depăşite, reţeta electronică şi SIUI sunt singurele componente ale PIAS (Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate) care au fost implementate. Mai sunt două hopuri mari: Cardul Electronic de Asigurări de Sănătate (CEAS) şi Dosarul Electronic de Sănătate al Pacientului (DES).
Scopul principal prevenirea fraudelor din sistem, evaluate de CNAS la 300 de milioane de euro din bugetul total de circa cinci miliarde de euro, dar şi alinierea la standardele UE de gestionare a informaţiilor privitoare la pacienţi. Numai în ultimul an însă, în jur de 100 de medici, asistente şi farmacişti au fost acuzaţi de prescriere de reţete false şi fraudarea fondului de asigurări de sănătate.
Mecanismul de furt este următorul: dispunând de CNP-urile pacienţilor, doctorii prescriu reţete pentru morţi sau chiar şi pentru oameni sănătoşi, fără ştirea lor. Farmacistul este complice, pentru că introduce reţeta în sistem şi o trimite spre decontare, iar banii primiţi de la Casă sunt împărţiţi frăţeşte. De ce este acest lucru posibil? Pentru că autorităţile de la Evidenţa Populaţiei nu trimit medicilor date la timp, astfel că în SIUI unii apar, deşi sunt decedaţi, iar nou-născuţii nu există.
Aici apare necesitatea cardului de sănătate, pe care fiecare pacient va fi înregistrat cu un ID special, fără de care medicul nu îi va prescrie reţeta. Acesta va deveni astfel „buletinul“ în lipsa căruia nu vom mai putea beneficia de servicii medicale: va cuprinde un cod unic pentru a face dovada asigurării, date personale care le vor fi de ajutor medicilor de la urgenţe, persoane de contact în caz de urgenţă, grupa sanguină, alergii, eventuale boli cronice etc.
Până acum, doar 320 de români au primit cardul, în Arad, în faza-pilot a programului, iar promisiunile de implementare la nivel naţional în scurt timp pălesc, dacă ne uităm în urmă şi constatăm că acest proiect a fost amânat timp de şase ani, din cauza contestaţiilor la licitaţii şi, mai ales, a nemulţumirii medicilor, care au boicotat proiectul.
„Medicii de familie nu au nimic împotrivă să utilizeze cardul, însă nu sunt de acord să utilizeze timpul pe care-l acordă consultaţiilor pentru a inscripţiona documentul şi pentru a împărţi cardurile şi nici să plătească cititoarele de carduri“, a declarat preşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, Rodica Tănăsescu.
Deci, chiar dacă MS se hotărăşte în sfârşit să tipărească cardurile pentru 11 milioane de români, operaţiune care costă 24 de milioane de euro, nu are cine să le împartă, iar varianta trimiterii prin poştă implică alţi bani. În aceste condiţii, pare destul de neverosimil şi termenul „iunie 2014“ la care istoricul medical al fiecăruia dintre noi nu va mai sta în sertarele medicilor, ci într-un dosar electronic interconectat cu PIAS. Există, însă, o certitudine: până acum, cu tot cu SIUI, informatizarea sănătăţii a costat în jur de 230 de milioane de euro, conform contractelor deja încheiate cu mari companii de software. Românii aşteaptă, în baza acestor cheltuieli, să nu mai fie întorşi la medic după ştampile, să nu mai audă de fraude cu reţete false şi ca România să nu mai fie pe ultimul loc în UE la accesul tehnologiei în practica medicală.
