Președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Angela Merkel au propus o emisiune comună de titluri de creanțe de către UE pentru finanțarea pachetului european de redresare. Această inițiativă îndrăzneață, caracterizată de mulți comentatori ca fiind un moment Hamilton, a fost repede susținută de CE, BCE și Spania, însă mai e cale lungă până la a-i convinge pe nordici.
Aceasta nu este prima dată când UE plănuiește o emisiune comună de titluri de creanțe. În trecut, UE a emis titluri de creanțe pentru asistență macro-financiară sau ca susținere pentru echilibrarea plăților, dar cu sume mult mai mici. Cele două diferențe mari de această dată sunt sumele mari puse în joc (500 de miliarde de euro) și voința politică ce determină această inițiativă ce are potențialul de a deschide calea către o mai mare integrare fiscală și către transferuri de solidaritate mai permanente între nord și sud pe termen foarte lung. Ne putem chiar imagina cum liderii politici vor apela la datoria comună UE în viitorul apropiat pentru a aborda alte probleme specifice cum ar fi schimbările climatice sau criza refugiaților. Este încă neclar dacă decizia curții germane a jucat un rol în decizia cancelarului Merkel de a merge mai departe, dar consensul franco-german este, fără tăgadă, un pas promițător.
Cu toate acestea, mai e cale lungă până când fondul de cheltuieli de 500 de miliarde de euro va deveni realitate. Principala întrebare este dacă Franța și Germania sunt pregătite să se angajeze cu totul și să convingă alte state membre, mai ales pe cele din grupul Frugals, că aceasta este decizia corectă. Este o iluzie să credem că se poate ajunge la un acord până pe 27 mai, atunci când este programată următoarea ședință UE, sau chiar la început de iunie. Regula de unanimitate, care ar fi trebuit să fie înlocuită de o regulă a majorității acum multă vreme, implică faptul că se poate ajunge la un compromis doar după negocieri intense și îndelungate, și nu putem exclude ca o minoritate de una sau două țări care blochează să pună în pericol întregul proces în ultimul moment. O negociere politică intensă va avea loc între cuplul franco-german și alte state membre în următoarele săptămâni. Identificăm două riscuri principale asociate acestui proces.
În primul rând, esența proiectului ar putea fi alterată (de exemplu, noile cheltuieli nu sunt direcționate în mod necesare către țările care au nevoie de ele cel mai mult).
În al doilea rând, Germania și Franța ar putea fi înclinate să accepte un compromis infam cu unele dintre țările estice în schimbul susținerii lor. Ne putem imagina cum Ungaria sau Polonia ar putea accepta susținerea inițiativei franco-germane doar cu condiția ca UE să se amestece mai puțin în ceea ce privește respectarea regulilor democratice din aceste două țări.
Așa cum am mai spus, inițiativa franco-germană este o veste excelentă, dar e prea devreme să ne bucurăm.