”Teoretic, în anumite condiţii socio-economice, orice persoană, indiferent de situaţia ei particulară, poate deveni săracă pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. În cazul unor persoane, însă, riscul de a intra în sărăcie este totdeauna mare şi aproape inevitabil. Este vorba de persoanele ale căror caracteristici fizice, psihice, educaţionale, ocupaţionale etc. le îngreunează accesul la nivelurile de bunăstare oferite de societate şi le fac vulnerabile faţă de fenomenul sărăciei. La acestea se adaugă desigur şi săracii de conjunctură, adică persoane afectate de unele schimbări de natură să influenţeze piaţa muncii sau dezvoltarea generală a societăţii la un moment dat. Caracteristicile demo-socio-economice ale persoanelor, precum şi tipurile de gospodării în care trăiesc, constituie factori de influenţă, adesea determinanţi, ai apariţiei şi creşterii riscului de sărăcie”, conform acelorași date, citate de Agerpres.

Potrivit INS, existenţa unei ocupaţii, şi în general statutul ocupaţional, reprezintă o caracteristică de cea mai mare însemnătate în crearea unui cadru de viaţă care să asigure bunăstarea sau sărăcia persoanelor respective.

De aici rezultă şi diferenţierile importante existente între ratele de sărăcie ale diferitelor categorii socio-ocupaţionale. O primă distincţie în analiză se poate face din punctul de vedere al existenţei unei ocupaţii care să ofere posibilitatea realizării unor venituri. În acest caz, putem observa că, pe ansamblu, în mod normal, persoanele ocupate sunt mai ferite de pericolul sărăciei decât cele neocupate sau inactive, dar şi în interiorul acestor două categorii se remarcă o varietate de situaţii.

În anul 2015, din totalul persoanelor ocupate, cele aflate sub pragul de sărăcie au reprezentat 18,8%, cu 7,6 puncte procentuale mai puţin decât în cazul persoanelor care nu au desfăşurat nicio activitate economico-socială. În cadrul persoanelor antrenate într-o activitate economico-socială de tip salarial sau pe cont propriu se remarcă diferenţierile între sexe: aproximativ un bărbat din cinci şi, respectiv, o femeie din şapte au fost sub pragul de sărăcie. În schimb, la persoanele neocupate sau inactive în anul 2015, diferenţa dintre ponderea femeilor şi bărbaţilor a fost de 5,1 puncte procentuale, conform datelor INS, citate de Agerpres.

Referitor la persoanele neocupate, trebuie evidenţiată situaţia şomerilor a căror rată de sărăcie este foarte mare. Practic, circa un şomer din doi este sărac, bărbaţii şomeri având situaţia cea mai grea, comparativ cu femeile aflate în şomaj (aproape două treimi dintre bărbaţi faţă de o treime dintre femei).