Neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de insolvență constituie infracțiunea de bancrută simplă, reglementată de articolul 240 din Codul Penal.

Debitorul poate solicita deschiderea  procedurii insolvenței și în situația în care nu se află încă în stare de insolvență, dar apariția stării de insolvență este iminentă. 

Condițiile privind introducerea cererii de către debitorul aflat în stare de insolvență sunt:
l calitatea de profesionist a debitorului, potrivit Codului civil, profesioniști sunt toți cei care exploatează o întreprindere. Prevederile codului insolvenței se aplică tuturor profesioniștilor, indiferent de statutul lor juridic, persoană fizică sau persoană juridică, cu excepția  titularilor activităților liberale).

l existența uneia sau a mai multor datorii ale debitorului  care să atingă valoarea prag (indiferent de natură sau izvorul acestora:comerciale, salariale, civile, bugetare).Valoarea prag reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii  și anume 40.000 lei.
l inexistenţa sau insuficienţa fondurilor bănești pentru acoperirea datoriilor.
l trecerea unui termen de 60 de zile de la împlinirea scadenței.
l existența documentelor din care să rezulte creanțele creditorilor.
Așa cum arătăm mai sus debitorul are posibilitatea de a  formula cerere de deschidere  a procedurii și atunci când insolvența este iminentă,  caz în care va  trebui  să dovedească existența datoriilor și imposibilitatea plăţii acestora la scadență.

Analiza indicatorilor

Înainte de depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitorul trebuie să efectueze  o analiză a principalilor indicatori economic-financiari din evidențele contabile, să evalueze situația și să decidă dacă va opta pentru variantă falimentului sau a reorganizării judiciare. Desigur în această etapă opinia un practician specialist în insolvență poate ajuta debitorul în luarea unei decizii. Această analiză este deosebit de importantă pentru că, din experiența acumulată, putem trage concluzia că de cele mai multe ori debitorii fac această analiză când déjà este prea târziu, consecințele fiind drastice cu privire la posibilitatea de reorganizare a activității.
Procedura falimentului este procedura de insolvență care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului urmată de radierea acestuia din Registrul Comerțului.

Reorganizarea judiciară este procedura care se aplică debitorului în insolvență persoană juridică în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor, pe baza întocmirii, aprobării, confirmării și respectării unui plan numit plan de reorganizare.

În ceea ce privește opțiunea privind declanșarea procedurii reorganizării judiciare importante sunt și prevederile art. 132 din Legea nr 85/2014 în sensul că legea exclude posibilitatea propunerii unui plan de reorganizare de către debitorul care într-un interval de cinci ani anterior formulării cerererii introductive a mai fost subiect al procedurii insolvenței.

Aceeași situație o are și debitorul care el însuși, administratorii, directorii și sau/acționarii/asociații/asociații comanditari ai acestuia care dețin controlul asupra sa – au fost condamnați definitv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului, de corupție și de serviciu, de fals, precum și pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969 (privind angajarea gestionarilor), Legea societăților comerciale nr. 31/1990, Legea contabilității nr. 82/1991, Legea concurenței nr. 21/1996, Legea pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 656/2002, Legea privind codul fiscal  nr. 571/2003, Legea privind evaziunea fiscală  nr. 241/2005 , și infracțiunile prevăzute de codul insolvenței,  Legea nr. 85/2014,  în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.

Menționam totuși că în situația în care inițiativa propunerii planului de reorgaznizare  aparține creditorilor sau administratorului judiciar, deși debitorul  condamnat definitiv pentru comiterea vreuneia dintre infracțiunile enumerate mai sus nu poate propune un plan de redresare, în situația în care nu a mai beneficiat de un asemenea plan în ultimii cinci ani anterior deschiderii procedurii insolvenței,  va putea fi supus procedurii reorganizării judiciare.
Atașat cererii de deschidere a procedurii debitorul trebuie să depună o serie de acte și declarații prevăzute expres de lege , acte care reflectă atât situația financiară a acestuia, bonitatea, situația exactă a creanțelor și creditorilor cât și a bunurilor aflate în patrimoniului său. Actele ce trebuie sa insotesca cererea debitorului vor fi detaliate in numarul viitor.

Alina Georgescu, avocat practican în insolvență, Georgescu, Dănăilă și Asociații SPRL