Hidroelectrica, una dintre cele mai importante companii din țara noastră, a ieșit din insolvență în urmă cu o lună, după un proces care a durat mai mult de patru ani (cu o pauză de aproximativ un an). Privită ca parte a unui întreg, respectiv sistemul energetic național, procesul de insolvență al Hidroelectrica (finalizat în mod fericit, prin evitarea falimentului) este reprezentativ pentru companiile cu capital de stat din domeniu, dintre care multe sunt la un pas de închidere. Inconsecvența administrativă și căpușarea societăților de stat sunt principalele cauze ale situației în care se află multe companii, la care se adaugă lipsa banilor pentru investiții în retehnologizare și eficientizare, ca și absența unei strategii naționale echilibrate și echitabile.

Cea mai mare companie de stat, Hidroelectrica, a intrat prima oară în insolvență în iunie 2012 și a ieșit din acest proces în iunie 2013. A reintrat însă în insolvență în februarie 2014, pentru a primi decizia de finalizare a procesului luna trecută. „Decizia nu este definitivă, dar este executorie“, a spus la momentul respectiv Remus Borza, reprezentantul Euro Insol, administratorul judiciar al companiei, declarație care lasă loc de interpretări legate de capacitatea companiei de a rămâne pe picioarele proprii. Cea mai importantă masură luată în perioada insolvenței a fost rezilierea contractelor bilaterale încheiate cu „băieții deștepți“, traderi de energie care cumpărau la prețuri mici producția companiei și o revindeau la prețuri mult mai mari.

Cele mai mari contracte erau încheiate cu Energy Holding, Alpiq Romindustries, Alpiq Romenergie și Energy Financing Team. Pierderile pe termen lung pe care Hidroelectrica le avea în urma celor 11 contracte mari au fost calculate la 1,1 miliarde euro. Reintrarea în insolvență din 2014 a fost provocată de procesele pe care traderii de energie le-au intentat companiei. Numărul de procese s-a ridicat la 75, prin care erau solicitate daune de peste 600 milioane euro, însă nu au avut succes în instanță.

„În 2012 am preluat cea mai îndatorată companie din România, cu 1,2 miliarde de euro datorii. Astăzi Hidroelectrica nu mai datorează nimănui un leu, am reușit performanța, fără să țepuim pe nimeni, să plătim acești bani la valoare nominală“, spune Remus Borza. În primele cinci luni ale anului, Hidroelectrica a înregistrat o cifră de afaceri de 1,29 miliarde lei și un profit brut de 560 milioane de lei, ambele în scădere față de aceeași perioadă a anului trecut (cu 18%, respectiv 12%) din cauza reducerii producției ca urmare a prețurilor mici din piață. Chiar și așa, administratorul judiciar estimează un profit record pentru acest an, de 1,3 miliarde lei, față de 899 milioane lei anul trecut. Euro Insol, administratorul judiciar, a încasat în urma primei ieșiri din insolvență, cea din 2013, un bonus de 2,2 milioane euro conform contractului de administrare. Pentru ultima perioadă a reorganizării, finalizată luna trecută, suma pe care o va încasa Euro Insol nu este încă publică, dar este de așteptat să fie mai mare dat fiind profitul pe care l-a înregistrat Hidroelectrica în ultimii doi ani.

Probleme în minerit și termocentrale

Imediat după ieșirea din insolvență a Hidroelectrica, tribunalul Hunedoara a decis reintrarea în proces de reorganizare a Complexului Energetic Hunedoara (CEH), administrator judiciar fiind numit GMC SPRL Craiova. Inițial, CEH a intrat în insolvență pe 7 ianuarie, dar Curtea de Apel Alba Iulia a anulat sentința și a trimis-o la rejudecare admițând apelul formulat de Sindicatul „Noroc Bun“ Petroșani. În CEH sunt angajate circa 6.300 de persoane la termocentralele Paroșeni și Mintia și la minele de cărbune Lonea, Livezeni, Lupeni și Vulcan, toate din Valea Jiului.

„Riscul de faliment în privința CEH a existat încă de la început, din momentul în care Complexul, constatând acest lucru, a solicitat instanței să îi ofere protecție juridică pentru a se putea restructura“, spune Victor Grigorescu, ministrul Energiei, care a adăugat că într-un fel sau altul compania va fi salvată de la faliment, fiind identificate deja soluții concrete. Planul de restructurare a fost prezentat în aprilie și include păstrarea a două mine, Vulcan și Livezeni, împreună cu câte un grup din centralele paroșeni și Mintia, care să totalizeze 400 MW producție de energie. Ministerul va prezenta planul și Comisiei Europene, care trebuie să îl aprobe, fiind incluse și ajutoare de stat, a căror destinație este menținerea mineritului pentru securitatea alimentării cu energie, nu din prismă socială.

În timp ce CEH este în insolvență, nici Complexul Energetic Oltenia (CEO), compania care furnizează mai mult de un sfert din energia electrică a României, nu se simte prea bine. CEO a fost înființată în 2012 prin fuziunea companiilor care administrau termocentralele pe lignit și a minelor concentrate în județul Gorj, printre care și Complexele Energetice Turceni și Rovinari. S-a creat astfel un mamut, care nu a scăpat însă de căpușare și se confruntă cu probleme majore de sustenabilitate, după cum a arătat și raportul Asociației Bankwatch.

Falimente în sectorul nuclear

Aproape de faliment se află Compania Națională a Uraniului (CNU), care și-a pierdut principalul client, Nuclearelectrica, după ce aceasta a încheiat contracte de furnizare de pulbere de uraniu cu societatea Cameco din Canada. La finele anului trecut, Nuclearelectrica a reziliat contractul cu CNU după ce producătorul de uraniu a cerut un preț cu 76% mai mare, adică 840 lei pe kilogramul de pulbere sintetizabilă de uraniu. Producătorul de energie electrică nucleară a respins cererea și a organizat o licitație, în urma căreia a încheiat contractul cu Cameco, de la care achiziționează kilogramul de pulbere cu 495 de lei, iar ultimul contract (cel de luna trecută, pentru 120 tone pulbere) vine cu un preț de 429 lei pe kilogram.

Deocamdată, CNU are în continuare contract cu Nuclearelectrica pentru procesarea de material neconform, ultimul contract fiind în valoare de patru milioane euro. Dar acesta nu va salva compania de la faliment dacă nu se ajunge la o înțelegere referitoare la furnizarea de pulbere. Fostul ministru al Energiei, Răzvan Nicolescu, a propus fuziunea celor două entități ca soluție pentru CNU, dar nu s-a ajuns la niciun acord.

O altă companie importantă pentru centrala de la Cernavodă este Regia Autonomă de Activități Nucleare (RAAN), producătorul de apă grea necesară funcționării Nuclearelectrica, care a intrat oficial în faliment luna trecută, după un proces de insolvență început în septembrie 2013. La momentul intrării în reorganizarea judiciară compania acumulase datorii de 680 milioane lei, iar în periioada insolvenței a adunat datorii noi de 70 milioane lei.

Riscul de faliment în privința Complexului Energetic Hunedoara a existat încă de la început, din momentul în care Complexul, constatând acest lucru, a solicitat instanței să îi ofere protecție juridică pentru a se putea restructura.
Victor Grigorescu, ministrul Energiei

 

900 milioane lei este profitul înregistrat de Hidroelectrica anul trecut, sumă prognozată a fi depășită în 2016, când este estimat un câștig de 1,3 miliarde lei

750 milioane lei este valoarea datoriilor producătorului de apă grea de la Turnu Severin (RAAN), datorii care au trimis în faliment compania