A fi in pas cu moda nu mai inseamna sa te imbraci intr-un anume fel sau sa te comporti potrivit preferintelor unui mediu social la un moment dat. Notiunea s-a extins si asupra vietii profesionale. Acum este la moda sa ai o slujba (job, cum se zice) intr-o firma multinationala, sa detii o functie cu o denumire cat mai ciudata, in limba engleza, desigur, ori una care sa contina oricum si cuvantul miraculos „manager”, sa te exprimi in romengleza, adica sa strecori cat mai multe englezisme in fraza sau sa nu mai stii cum se spune in limba romana „target” sau „internship”… Daca vrei sa te numeri printre persoanele care au o cariera la moda, trebuie sa fi urmat macar un curs de management si sa stii sa vorbesti despre „cash flow” si „human resources”.
Cursuri de instruire la moda
Dincolo de nevoile reale ale pietei muncii, in decursul anilor s-au format si curentele de instruire sau de specializare, ceea ce a condus la un excedent de economisti si juristi. Inca din 1996, au inceput sa fie la moda si cursurile de asa-zisa specializare in managementul resurselor umane. In afara de programele incropite pe acest domeniu prin mai toate facultatile, au inceput sa apara tot mai multe oferte din partea diverselor firme de… training, infiintate de… traineri ce si-au asumat cu entuziasm calitatea data de termenul englezesc, specializandu-se in complicatul domeniu al instruirii adultilor… dupa ureche. Pentru acesti experti in resurse umane, aparuti peste noapte, a urmat o perioada extrem de prospera, deoarece tot mai multi ingineri, chimisti, fizicieni, profesori ramasi fara obiectul muncii s-au lasat atrasi intr-un domeniu de activitate nou si relativ simplu. In spatele lor au venit si persoane cu studii medii, care au gasit in departamentele de resurse umane aflate in continua dezvoltare un loc de munca placut, curat, fara prea multa raspundere si bataie de cap. Pentru aceasta categorie de candidati la somaj pe termen nedeterminat, cursurile de inspectori de personal, promovate agresiv pe piata romaneasca de instruire incepand cu 1996-1997, au avut forta unui urias magnet.
La crearea noului curent in pregatirea profesionala au contribuit substantial reprezentantii Ministerului Muncii, prin nenumaratele si complicatele reglementari si verificari ale sistemului de gestionare a personalului. Pentru a-i ajuta sa tina pasul cu schimbarile continue intervenite in raporturile de munca in ultimul deceniu al secolului al XX-lea, multi dintre functionarii din structurile desprinse din minister s-au sacrificat, rupandu-si ore pretioase din programul de lucru si contribuind la organizarea primelor programe de inspectori de personal. Treptat, concurenta pe piata de pregatire a generat diferentieri de abordare a cursurilor si dispute dure, reclamatii: traditionalistii au continuat sa promoveze cursurile pentru inspectori de personal, in timp ce aripa novatoare a trecut la programe pentru inspectori in resurse umane. In fond insa, instruirea a ramas cam aceeasi: departe de standardele occidentale.
Pentru a pune stavila nenumaratilor furnizori de instruire din afara „sistemului”, Agentia Nationala pentru Ocupare si Formare Profesionala (ANOFP) a instituit reguli ferme: consemnarea functiei de inspector de personal in carnetul de munca se accepta numai in cazul in care certificatul provine de la firmele care au incheiat conventie de colaborare cu ANOFP (judetene sau din Bucuresti). Pentru a supravietui concurentei neloiale, furnizorii de instruire din afara „sistemului”, care nu au reusit sa incheie conventie cu Agentia ce pretinde un comision de 10% din taxa de curs pe cursant, au inceput sa declare, la randu-le, ca sunt avizati de Ministerul Muncii sau de Ministerul Educatiei, in realitate, ei avand doar un aviz de principiu, dat de institutiile cu pricina la infiintarea firmei. Scopul scuza insa mijloacele! Altfel este greu de patruns pe acest segment al pietei controlat de Agentie si Ministerul Muncii.
Sotul preda, iar sotia da notele
Din investigatiile rapide facute in Bucuresti, la trei dintre cei mai mediatizati furnizori de instruire in mica publicitate, cursurile de inspectori de personal sunt tinute de sotul sefei biroului de orientare profesionala din cadrul AMOFP. Dl Budau preda, iar doamna verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute potrivit conventiei incheiate cu Agentia. Cum sunt respectate conditiile impuse de Agentie? In nici un caz asa cum am aflat de la dna directoare Mariana Bucalet ca ar trebui sa se intample. La cursurile organizate la sediul IC Felix, unde intamplator (?) se afla si Camera de Munca, participa cate 60 de persoane, ceea ce inseamna de trei ori mai mult decat s-a stabilit in contractul incheiat cu AMOFP. La celelalte doua institutii, unde preda sotul pensionar, Top Management si CEDRU, doamna functionar public nu a venit niciodata sa verifice la fata locului felul in care se tin cursurile. Lectorii si cursantii au avut placerea sa o cunoasca numai la examen. Noi am stat in schimb de vorba cu participantii, care s-au vaitat ca au scris de au facut febra musculara la degete. Cu alte cuvinte, nici pomeneala de distribuirea proportionata a timpului intre sustinerile teoretice si discutii, studii de caz, exercitii aplicative etc. De altfel, acest sistem de instruire specific pentru adulti nici nu s-ar fi putut face in conditiile in care intr-o sala de curs sunt cateva zeci de participanti.
Drept de stampila au doar inspectorii angajati
Care este parerea angajatorilor despre competentele practice dobandite la cursuri de catre inspectorii lor de personal? Nu am primit aprecieri entuziaste din partea interlocutorilor nostri. In mod normal, un astfel de sondaj ar fi trebuit facut de functionarii din Agentie. Dar unde? Putini dintre cei care au participat la cursuri s-au si angajat ca inspectori. Motivul? Intreprinzatorii angajeaza numai personal autorizat sa se ocupe de carnetele de munca, adica sa aiba drept de utilizare a stampilei. Pana ajung sa descopere ca nu se pot angaja doar daca au absolvit un curs recunoscut de AMOFP si ca nu pot da examenul de atestare pentru a avea dreptul sa puna stampila in carnetele de munca decat daca sunt angajati, cursantii trec prin multe cazne. La telefon, secretarele cursurilor respective raspund cu siguranta ca daca se platesc 200.000 de lei in plus, se poate da examenul de atestare. Nimeni nu pomeneste ca sunt acceptate numai persoanele care au un contract de munca si recomandare nominala de la intreprindere. Celor care incearca sa sustina testul fara sa fi urmat un curs li se recomanda acest lucru, potrivit unei metodologii a Inspectiei Muncii, desi nu este obligatoriu. Si uite asa, oamenii se chinuie sa descopere o portita de intrare in acest domeniu, pentru care exista inca destule solicitari.
De la dl Paul Dobrescu, inspector-sef adjunct la Inspectia Muncii Bucuresti, am aflat care este modalitatea de a iesi din acest cerc vicios: contractul de colaborare. Adresa oficiala din partea intreprinderii, prin care se solicita testarea si atestarea unei persoane, se poate face si pentru cei ce intretin relatii de munca pe baza unui contract de colaborare. Cat despre gradul de dificultate a examenului, concluziile pot fi usor deduse din statistica pusa la dispozitie de interlocutorul nostru. De la inceputul anului si-au exprimat intentia de a da testul 3.500 de persoane; s-au prezentat la examinare 1.500 si au picat 295. Testarea se face in fiecare vineri, iar numarul de incercari este nelimitat.
Examenul de atestare
o Test grila cu 15 intrebari
o Cunostintele sunt de ordin general, din legislatia muncii. Bibliografia pentru examen se poate procura de la Inspectia Muncii
o Testul este comun atat pentru persoanele care nu au mai lucrat ca inspectori de personal, cat si pentru cei veniti la reatestarea anuala.
o Nota minima de trecere: 7
o Examenele de testare se dau saptamanal.
Conditii pentru obtinerea dreptului de a face inscrisuri in carnetul de muncar
r
o Candidatii trebuie sa faca dovada ca sunt angajati cu contract de munca sau conventie civilar
o Intreprinderea la care lucreaza trebuie sa solicite atestarea persoanei respective, printr-o adresa oficiala la Inspectia Munciir
o Taxa de inscriere – 200.000 lei – se poate plati direct la Inspectia Muncii sau la CEC.r
