S-a triplat numărul plângerilor faţă de fisc şi s-au înmulţit procesele. Puşi sub presiune de la centru, funcţionarii sunt agresivi şi fac abuzuri tot mai grave. Pândite de insolvenţă, firmele recurg la ultima armă: chemarea în judecată a inspectorilor ca persoane fizice.
Când inspectorii fiscali ajung să ţipe şi să dea cu pumnul în masa managerului uneia dintre celei mai mari multinaţionale IT din România sau să recunoască, în discuţii private, că, deşi unii contribuabilii au dreptate, trebuie să le ceară sume în plus în timpul controalelor, pentru că aşa li se impune, înseamnă că presiunea făcută de sus a ajuns la apogeu.
Împinşi pe linie ierarhică să facă planul de încasări, ameninţaţi cu parchetul dacă nu stabilesc prejudicii cât mai mari, inspectorii fiscali, chiar şi de bună credinţă, sunt arma cu care guvernul loveşte în contribuabili. Fiscul „este o rangă peste dinţii celor care vor să facă business“, spune avocatul Gabriel Biriş. „Operaţiunile derulate de ANAF doar au căutat să impună respect, în niciun caz să şi-l câştige. Spun acest lucru pentru că, de dragul statisticilor pompoase privind prejudiciile estimate şi măsurile asiguratorii impuse, campania ANAF s-a soldat cu multe victime colaterale“, crede avocata Luisiana Dobrinescu. În bătălia pornită împotriva evaziunii, nu s-a mai ţinut cont de buna credinţă. Orice greşeală fiscală a ajuns să fie tratată ca evaziune pentru că inspectorii nu vor să îşi mai asume o decizie care, ulterior, ar putea fi contrazisă de superiori sau de Curtea de Conturi, aşa că stabilesc prejudicii pe bandă rulantă, urmate de măsuri asiguratorii.
Controale eficiente pe hârtie
Evident că statisticile înfloresc, cresc de câteva ori sumele estimate ca prejudicii de la lună la lună, dând impresia că evaziunea este pusă la zid. Numai că sumele sunt doar pe hârtie. Nu sunt nici încasate la buget şi, esenţial, nu sunt nici confirmate de controlul de fond sau de instanţe. Iar, din acest punct, se intră în faza a doua a abuzului. Procesele verbale de constatare a prejudiciilor sunt doar simple estimări, iar contribuabilii trebuie să aştepte controlul de fond care poate veni şi după un an, neexistând un termen în lege. În acest răstimp, măsurile asiguratorii puse pentru 150% din sumă produc efecte. „Ce se întâmplă însă dacă se dovedește că o astfel de măsură asiguratorie este neîntemeiată, fiind infirmată de un control de fond? Sau ce se întâmplă dacă un act de impunere este anulat după parcurgerea căilor administrative și judiciare de atac, care pot depăși doi ani? Sunt situații în care activitatea este afectată grav, mergând până la insolvență sau chiar ieșirea de pe piață cu imposibilitatea repornirii activității, în urma unor acte administrativ-fiscale declarate ilegale de către instanța de judecată sau chiar de către organele administrative“, arată avocatul Emanuel Băncilă. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât procesele Antifraudei nu sunt acte administrative fiscale, ci de constatare, şi nu pot fi atacate în instanţă. Practic, accesul la justiţie este obstrucţionat. Acţiunile fulger ale Antifraudei nu sunt urmate rapid de controale pe fond.
Insolvenţe şi plângeri penale
„Preferă să blocheze activitatea prin măsuri asiguratorii, fără nici cea mai mică intenţie de a definitiva analiza/investigaţia prin intermediul unor controale fiscale. Contribuabilul nici nu poate ataca în instanţă procesul verbal Antifraudă, nici nu poate plăti sau eşalona debitul fiscal întrucât acesta nu este cert, ci doar estimat. În consecinţă, se manifestă două mari tendinţe: intrarea în insolvenţă şi plângeri penale împotriva inspectorilor. Cu siguranţă, niciuna nu poate aduce creşterea economică atât de mult aşteptată de politicieni“, crede Luisiana Dobrinescu. Această necorelare în administrare dintre antifraudă şi inspecţia fiscală – blocarea prin măsuri asiguratorii pentru o perioadă neprecizată – poate însemna faliment. Din păcate, nici inspecţia fiscală nu îi garantează rezolvarea unui contribuabil onest. „Mărturisesc că, în toate inspecţiile fiscale la care am asistat în 2015, inspectorii au precizat că ezită să îşi asume răspunderea pe sume mari, întrucât nu doresc să ajungă la DNA“, afirmă Luisiana Dobrinescu. Prin urmare, la ANAF au fost depuse 16.178 de contestaţii, în prima jumătate a anului, faţă de 4.972 în aceeaşi perioadă a anului trecut. Valul de plângeri este semnificativ, dată fiind reticenţa tradiţională a românilor de a se pune rău cu autorităţile. Nervozitatea a ajuns, însă, la maximum, de ambele părţi. Presaţi de şefi, inspectorii sunt, mai nou, atacaţi şi de contribuabili. „Din păcate, în ultima vreme, din ce in ce mai mulţi inspectori cu experienţă îşi exprimă intenţia de a părăsi structurile de control. Ce va rămâne în spate va fi o structură cu foarte multă autoritate, cu puţină experienţă şi cu şi mai puţină responsabilitate“, arată Luisiana Dobrinescu.
Legea permite abuzul
Cele mai mari probleme sunt întâlnite la controalele privind TVA. Orice furnizor de pe lanţul de tranzacţionare care a devenit inactiv sau a făcut evaziune îi pune în pericol pe toţi ceilalţi, chiar dacă aceştia nu au avut niciun „beneficiu“ şi le era imposibil să afle că „partenerul“ era infractor. „Prin măsurile asiguratorii pe bandă rulantă datorită unor raporturi comerciale derulate normal, cu ani în urmă, ANAF impută beneficiarului respectivelor servicii şi bunuri că nu a fost un investigator mai vigilent decât însuşi ANAF! Acesta este cel mai mare abuz derulat la nivel principial şi instituţional“, consideră Luisiana Dobrinescu. Pe lângă abuzurile din timpul controalelor şi blocarea accesului la instanţă, se adaugă şi nesoluţionarea contestaţiilor făcute la ANAF. Conform legii, răspunsurile ar trebui date în 45 de zile. Fie că, în unele cazuri, amână deliberat, fie că sunt copleşiți de numărul mare de plângeri, funcţionarii dau soluţiile foarte greu. „În practică, în majoritatea cazurilor, soluționarea contestațiilor se face cu depășirea termenului legal, fiind necesară introducerea unei cereri de chemare în judecată în cadrul căreia contribuabilii solicită și obligarea conducătorului autorității fiscale la plata amenzii de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere, în cazul în care termenul stabilit de instanța de judecată pentru executarea hotărârii va fi încălcat. Această solicitare este cauzată tocmai de lipsa oricărei sancțiuni care poate fi aplicată autorității obligate la emiterea în termenul legal a deciziei de soluționare a contestației“, spune Emanuel Băncilă.
Prin urmare, nici legislaţia fiscală nu îi ajută pe contribuabili, lăsând arbitrariul să domnească în relaţia cu autoritatea. „De foarte multe ori, activitatea de inspecție fiscală este desfășurată cu încălcarea dispozițiilor din Codul de procedură fiscală. Totodată, nici prevederile neclare ale legislației fiscale și contabile nu ajută funcționarii să poată lua întotdeauna decizia corectă“, adaugă Băncilă.
Tergiversarea procedurilor, tratamentul agresiv şi abuziv sunt motivele care îi determină pe contribuabili să cheme inspectorii în judecată în solidar cu autoritatea fiscală. Ce obţin? „Din păcate, se poate observa că, de cele mai multe ori, doar aplicarea unor sancțiuni la nivelul persoanei fizice determină organele fiscale și, implicit, funcționarii să își îndeplinească obligațiile legale în termenele prevăzute de lege“, precizează Băncilă. Aşadar direcţia dată administrării fiscale îi expune la riscuri mari atât pe contribuabilii, cât şi pe inspectorii oneşti.
„Atâta timp cât mesajul dat de ANAF este că toată ţara este formată din hoţi, rezultatul nu poate fi pozitiv. Mediul de afaceri aşteaptă cu înfrigurare să constate că apogeul exceselor ANAF a trecut, urmând o perioadă de administrare fiscală exigentă, dar responsabilă“, concluzionează Luisiana Dobrinescu.
16.178 de contestaţii au fost înregistrate la ANAF în prima jumătate a lui 2015, de trei ori mai multe decât în aceeaşi perioadă din 2014
Ce consecinţe suportă inspectorii?
Inspectorilor chemaţi în judecată li se poate atrage răspundere disciplinară, contravențională, civiă sau penală:
- Pot fi obligați să aducă la îndeplinire o anumită măsură sub sancțiunea amenzii;
- Pot primi o mustrare scrisă;
- Le poate fi suspendat dreptul de avansare în gradele de salariale sau, după caz, de promovare în funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
- Le pot fi diminuate drepturile salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
- Pot fi retrogradaţi în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcție publică pe o perioadă de până la un an;
- Pot fi destituiţi din funcția publică;
"Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici trage un semnal de alarmă faţă de tendinţa tot mai accentuată a unor contribuabili de a intenta procese funcţionarilor în calitate de persoane fizice, pentru presupuse culpe săvârşite de aceştia, în timpul acţiunilor de control şi solicită MFP şi Preşedintelui ANAF, în regim de urgenţă, promovarea unui act normativ care să estompeze acest fenomen, devenit în ultima perioadă unul generalizat".