Domnule Ioan Micula, as dori ca in postura pe care o aveti, aceea de presedinte al unuia dintre cele mai mari grupuri de firme private din Romania, sa ne precizati care este pozitia dumneavoastra fata de ultimele evenimente din societatea romaneasca si as pleca de la problema luptei impotriva coruptiei declansata de Guvern. O sa incep cu o intrebare directa care a si fost pusa cetatenilor Romaniei intr-un recent sondaj. Credeti ca Guvernul are sanse reale sa elimine coruptia din economia romaneasca?
Sunt convins ca daca se doreste real acest lucru, diminuarea la un nivel acceptabil a coruptiei, acest obiectiv este realizabil. Mai cred insa ca nu este vorba doar de vointa politica a guvernantilor, ci si a tuturor fortelor politice, a intregului mediu de afaceri si nu in ultimul rand a cetatenilor. Cred ca toti au o anumita responsabilitate in acest sens. Am trait si am facut afaceri in Suedia mult timp. Sa stiti ca acolo este greu sa gasesti o firma dispusa sa plateasca pe cineva la negru, dar la fel de greu gasesti si pe cineva dispus sa fie platit la negru. Cred ca asanarea coruptiei este o chestiune care trebuie sa ii responsabilizeze pe toti, dar trebuie pusa in practica de institutiile abilitate ale statului, care dispun de resursele necesare pentru a face acest lucru.
Care credeti, ca om de afaceri, ca sunt cele mai mari probleme ale economiei romanesti in acest moment?
Este greu sa raspunzi la o asemenea intrebare, pentru mine cel putin, care nu sunt un analist sau un politician, liber sa isi exprime orice opinie. Meseria mea imi impune sa fiu mult mai precaut. O parere care nu este fundamentata te poate costa in afaceri foarte mult. In cazul unui grup de firme ca al nostru, o parere de acest gen poate costa milioane de dolari. Prin urmare, nu obisnuiesc sa exprim opinii decat despre ceea ce cunosc foarte bine. Am sa va raspund pornind de la experienta firmelor noastre. Cred ca exista doua cauze majore ale nivelului scazut al ritmului de dezvoltare economica a Romaniei. Prima cauza si cea mai importanta cred ca este data de faptul ca Romania este inca o tara cotata cu un nivel mic de incredere investitionala si din acest motiv avem si o cota scazuta de oportunitate pentru afaceri. Exista o mare instabilitate a actului guvernarii, ca si in sistemul legislativ si fiscal. Exista, de asemenea, o cota mare de risc data de schimbarile nepredictive la nivelul politicilor publice in sectoare de interes national. La noi, moda a fost ca fiecare Guvern sa refaca integral politicile si strategiile, ca si cum cei dinainte ar fi fost un Guvern al altui regim politic. Practica a fost adesea aceea de a anula ceea ce ceilalti au facut si de a nu respecta acordurile preexistente. Este inadmisibil pentru lumea afacerilor sa schimbi regulile jocului la intervale atat de scurte de timp, dar unde mai pui uneori chiar in timpul competitiei. Este ca si cum la federatia romana sau la cea europeana de fotbal fiecare nou presedinte ar schimba regulamentele, ar anula titlurile castigate sau ar hotari peste noapte alte tipuri de competitii. Orice investitor roman sau strain accepta anumite reguli ale jocului, si un investitor serios are o mare disponibilitate in acest sens, dar doreste sa aiba asigurari ca aceste reguli nu se mai schimba decat in conditii de forta majora. Noi cred ca am pierdut in acesti doisprezece ani mii de miliarde numai din cauza inconstantei politicilor economice si fiscale.
Pentru domeniul in care va desfasurati activitatea, care a fost una dintre loviturile cele mai puternice date de schimbarile dese ale politicii fiscale?
Spre exemplu, cu mai multi ani in urma, am decis sa investim in productia de bauturi alcoolice si pe vremea aceea accizele erau foarte mari, dar erau platite in functie de preturile produselor. Din acest motiv am investit milioane de dolari in echipamente de ultima generatie, mai scumpe, pentru a reusi sa putem realiza produse de inalta calitate la preturi foarte mici. Cand am terminat investitia, Guvernul a schimbat regula si a conditionat plata accizelor de gradul de alcool al produsului, deci independent de pret. Trecand dincolo de faptul ca noi am investit milioane de dolari aiurea, pentru ca politica unor costuri mici nu se mai justifica decat partial, ar trebui sa observam ca masura nici nu este una justificata economic sau social. Pentru ca acum se platesc aceleasi accize pentru produsele alcoolice foarte scumpe, de lux, cu cele platite pentru produsele ieftine, destinate consumului larg. Cu alte cuvinte, taxele pe alcool sunt aceleasi pentru oamenii foarte bogati, care pot castiga zeci de mii de dolari pe luna, cu cele pentru cei saraci cu venituri insignifiante.
Domnule Micula, nu credeti totusi ca fiecare Guvern are propria viziune economica sau sociala? Nu credeti ca este normal ca un guvern de dreapta sa duca o politica de dreapta, iar unul de stanga o politica de stanga?
Este drept, fiecare guvern are o viziune economica si sociala proprie, dar, cum am mai spus, marja de manevra este foarte mica, iar aceasta viziune trebuie sa plece de la ceea ce exista si mai ales de la respectarea neconditionata a unor angajamente. Cand inchei un acord cu Guvernul, fie ca este o firma, fie ca este F.M.I.-ul, fie orice alta institutie, inchei un contract cu o institutie si nu cu un anume prim-ministru. Doar asa se construieste increderea, prin respectarea angajamentelor, si numai din acel moment incep cu adevarat afacerile. Aceasta zona a increderii trebuie sa existe intr-un climat economic serios, inclusiv la nivelul relatiilor dintre oameni, cu atat mai mult la nivelul guvernantilor. In adevarata lume a afacerilor cuvantul dat este echivalentul unui contract. Am ajuns sa construim o companie uriasa tocmai pentru ca am pornit de la acest fundament esential, care este increderea. Semnatura mea pe un bilet de banca este cotata astazi la bursa din Londra. Acest lucru face ca eu sa pot obtine un pret si conditii contractuale avantajoase cu orice mare firma din lume, evident in domeniul nostru de activitate, la un nivel pe care nici un expert guvernamental nu le poate obtine. Nu este vorba decat de incredere, de seriozitate, de corectitudine. Din pacate, la nivel national aceste atribute nu sunt un punct forte si aici cred ca au contribuit toti, dar absolut toti cei care au condus Romania in ultimii 12 ani.
Economia subterana, apreciata ca reprezinta aproape jumatate din PIB, nu impiedica dezvoltarea unui mediu de afaceri sanatos?
Cred ca a doua tara a economiei romanesti este data de toleranta care este manifestata in societatea romaneasca fata de economia subterana. Nu ma refer atat la cazurile de coruptie supermediatizate in ultima vreme, ci mai ales la toleranta statului in raport cu incalcarile grosolane ale regulilor economice si in primul rand este vorba de concurenta neloiala pe care economia subterana o face economiei reale. Noi, am mai spus acest lucru, platim taxe si impozite la un nivel urias comparativ cu cota noastra de piata de la diferite produse, aceasta pentru ca multi nu platesc nici un fel de taxe si impozite. Toti acestia insa intra in concurenta cu noi pe piata cu un avantaj imens, exact ca si cum am pune pe cineva sa inoate cu paltonul pe el, in timp ce ceilalti concurenti sunt doar in slip. In acest fel economia reala este sufocata. Partea amuzanta este insa alta. Se intampla, si aici si jurnalisti au o vina, exact ce se intampla pe vremuri la scoala, cand mai multi elevi chiuleau si mergeau la film, iar profesorul le facea morala si chiar ii pedepsea pe cei care ramasesera. Asa se intampla si in economia romaneasca. Unii, si in industria alcoolului spre exemplu este vorba dupa calculele noastre de un procent urias, nu platesc deloc taxe sau impozite, absolut nimic si isi vad bine mersi de treburi, iar cei care platesc, dincolo de concurenta neloiala a primilor, mai sunt luati si in colimatorul unora rau intentionati, fiind invinuiti ca nu dau si mai mult, eventual pentru a acoperi ceea ce fura altii. Dupa calculele noastre, noi platim de aproape zece ori mai multe taxe si accize la alcool decat cota noastra de piata, ceea ce este desigur aberant pentru o economie sanatoasa.r
Chiar si in domeniul apelor minerale si a bauturilor racoritoare, exista companii multinationale care fac presiuni mari asupra autoritatilor, atat din interior cat si din exterior, pentru a obtine tot felul de avantaje, in timp ce transfera din Romania in paradisurile fiscale sume mari de bani, ceea ce conduce la scaderea sumelor incasate de statul roman din impozitele pe profit si pe salarii.r
Si cum vedeti redresarea acestei situatii?r
Asta nu cred ca este treaba noastra, ci a institutiilor abilitate. O propunere as avea totusi. Cred ca ar fi interesant daca Ministerul de Finante ar publica trimestrial sau semestrial topuri ale platilor, pe diferite categorii, catre bugetul de stat. Cred ca aceste contributii ar trebui sa fie publice si mai ales mediatizate. Aceste topuri realizate pe toate ramurile de activitate ar putea fi o oglinda extrem de precisa a economiei reale. Ma indoiesc ca mai exista, spre exemplu, in domeniul nostru de activitate, chiar pe toata industria alcoolului sau a produselor alimentare, vreo firma privata care sa plateasca, ca noi, peste 1200 de miliarde de lei anual. Pe de alta parte, daca am avea un top al impozitelor pe salarii sau al CAS-ului am putea observa usor lucruri interesante. Stim cu totii ca exista firme care ofera salarii substantiale angajatilor, in diferite domenii de activitate, si cred ca ar fi cutremurator sa vedem discrepanta uriasa dintre aceste salarii si impozitele platite pentru ele la stat. Cunosc cazuri recente la unele firme in care oamenii care au vrut sa plece s-au trezit ca nu li s-a platit nici o data impozitul. Este normal? Este un alt tip de concurenta neloiala pentru ca o firma care nu plateste asemenea impozite poate da salarii cel putin duble. Cred ca acest tip de transparenta ar fi benefica pentru societatea romaneasca.