Incercand sa dezamorseze bomba sociala alimentata de emigrantii din tarile asiatice si africane, Comisia Europeana face din romanii aflati la munca Uniunea Europeana angajati de categoria a doua.
Un pakistanez, aflat cu forme legale de cel putin cinci ani de zile in Germania, sau in oricare alt stat membru, are acces liber pe piata muncii, indiferent de tara europeana pe care o alege, spre deosebire de un roman sau un polonez aflati in aceeasi situatie. Acesta este, pe scurt, continutul unei directive europene pe care majoritatea statelor Uniunii Europene sunt obligate sa o aplice incepand din aceasta luna.
Emigrantii proveniti din alte tari decat cele europene, care pot demonstra ca au locuit neintrerupt pe teritoriul unei tari europene timp de cinci ani de zile, ca au resurse de subzistenta stabile, au contribuit la sistemele de pensii si si-au achitat obligatiile fiscale, primesc un permis de rezidenta de zece ani, cu posibilitatea innoirii automate, in virtutea caruia au aceleasi drepturi cu cele ale cetatenilor statelor membre atat pe piata muncii, cat si in ceea ce priveste accesul la educatie. Numarul celor vizati de directiva Comisiei Europene este estimat oficial la zece milioane de persoane.
Astfel, dintr-o trasatura de condei, cetatenii noilor si viitoarelor state membre, care indeplinesc aceleasi conditii, dar care sunt supusi perioadelor de tranzitie negociate de guvernele lor la aderarea in Uniunea Europeana, nu pot avea un start egal in cautarea unui loc de munca, oriunde in Uniunea Europeana, cu cel al emigrantilor din tarile terte.
Directiva nu este pe placul majoritatii
Intre obiectivele urmarite de Comisia Europeana si interesele statelor membre sunt insa diferente mari, inclusiv in ceea ce priveste tratamentul aplicat fericitilor beneficiari ai prevederilor directivei. Sergio Carrera, analist in domeniul afacerilor europene la Centrul pentru Studii Politice Europene, calmeaza spiritele, apreciind ca “in continuare, statele Uniunii Europene sunt libere sa aplice acordurile bilaterale incheiate cu cele din centrul si estul Europei si o vor face”, in functie de necesarul de forta de munca din anumite domenii. Cu alte cuvinte, nici un for european nu-i poate interzice Spaniei sa angajeze capsunari romani. Spusele sale sunt confirmate de refuzul tacit al majoritatii de a aplica directiva, adica legea. Numai cinci guverne din cele 22 vizate au facut acest lucru, desi, cu exceptia Marii Britanii, Irlandei si Danemarcei – tari carora nu li se aplica directiva, mai toate se confrunta cu problema emigrantilor din tarile non-UE. Gabriela Dragan, directorul Departamentului de studii europene din cadrul Institutului European din Romania, spune ca rezistenta la implementare este explicabila prin “existenta tensiunilor evidente dintre nevoia si obligatia desavarsirii Pietei Unice (prin desfiintarea barierelor din calea liberei circulatii a serviciilor, capitalurilor si fortei de munca) si tendinta de prezervare a actualului model social-european”.
Ramanem prizonierii perioadelor de tranzitie
Indiferent insa de motivatia invocata in sprijinul neaplicarii sau aplicarii selective a directivei, statele nesupuse vor fi nevoite, in cele din urma, sa renunte la fronda si sa acorde permisul de rezidenta emigrantilor din afara Uniunii Europene care indeplinesc conditiile necesare obtinerii lui. Din acel moment, cel putin teoretic, daca nu si in realitate, acestia se vor afla cu un pas inaintea esticilor care muncesc legal in aceleasi tari ca si ei. In acest fel, locul instalatorului polonez – sperietoarea muncitorilor germani – va fi luat de sortatorul african sau de bona pakistaneza. Ei vor fi noua tinta a antipatiei cetatenilor vechilor state membre.
Vechile state membre au rezerve in ceea ce priveste renuntarea la modelul social european in favoarea liberalizarii pietei muncii.
Gabriela Dragan,
directorul Departamentului de studii europene din cadrul Institutului European din Romania
Zece milioane
Acesta este numarul rezidentilor de pe teritoriul Uniunii Europene, proveniti cu precadere de pe continentele asiatic si african, care au obtinut mai multe drepturi decat esticii
