Pe fondul creşterii incertitudinilor privind pieţele financiare, statul a decis să intre „în ring“ prin înfiinţarea unei instituţii financiare nebancare (IFN). De ce vrea statul să acorde credite în mod direct şi nu prin intermediul băncilor existente este o întrebare la care nu avem încă răspuns. Statul va fi acţionar unic doar în momentul înfiinţării noii instituţii şi speră să atragă ulterior în acţionariat şi alte instituţii financiare. IFN-ul cu pri
Pe fondul creşterii incertitudinilor privind pieţele financiare, statul a decis să intre „în ring“ prin înfiinţarea unei instituţii financiare nebancare (IFN). De ce vrea statul să acorde credite în mod direct şi nu prin intermediul băncilor existente este o întrebare la care nu avem încă răspuns.
Statul va fi acţionar unic doar în momentul înfiinţării noii instituţii şi speră să atragă ulterior în acţionariat şi alte instituţii financiare. IFN-ul cu pricina nu este o instituţie complet nouă, ci o reorganizare a mai vechii noastre cunoştinţe Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, adică FNGCIMM. În urma acestei reorganizări, instituţia va purta denumirea de „Fondul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA – IFN“. Pe scurt, FNIMM – IFN. Actul de naştere al FNIMM este HG nr. 1.113/2008, publicată în Monitorul Oficial din data de 29 septembrie 2008.
În mod paradoxal, deşi este vorba de o IFN, principalul obiect de activitate nu este creditarea, ci emiterea de garanţii, adică obiectul de activitate al fostului FNGCIMM. Denumirea completă este „emiterea de garanţii, contragarantarea garanţiilor, cu excepţia contragarantării propriilor garanţii, şi asumarea de angajamente pentru garantarea creditelor şi a altor instrumente de finanţare care pot fi obţinute de IMM, definite potrivit legii, de la bănci sau din alte surse“.
Aşa după cum reiese şi din definirea obiectului principal de activitate, piaţa ţintă a FNIMM sunt IMM-urile, în accepţiunea dată de către Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Să înţelegem oare de aici că acele IMM-uri care nu reuşesc cu nici un chip să convingă băncile să le finanţeze activitatea ar putea avea ceva mai mult succes la FNIMM? Şi cånd spunem „acele IMM-uri“ avem evident în minte majoritatea covårşitoare a întreprinzătorilor care se luptă să supravieţuiască într-un mediu economic ostil din multe puncte de vedere (birocratic, fiscal, financiar). Dar, după cum spuneam încă de la început, „necunoscute sunt căile FNIMM-ului“.
Atribuţii comune cu EximBank
FNIMM poate derula o mulţime de activităţi secundare (vezi caseta) şi poate ajunge să se calce pe picioare cu EximBank – Banca de Export Import a Romåniei, care are ca acţionar majoritar statul romån. Şi EximBank finanţează tranzacţii comerciale, acordă credite pentru investiţii sau pentru activitatea curentă, acordă garanţii. Diferenţa principală dintre FNIMM şi EximBank pare a fi cea dintre o IFN şi o bancă în general, adică faptul că o IFN nu poate atrage depozite.
În ceea ce priveşte microcreditarea, aceasta nu se va derula în condiţiile Legii nr. 240/2005. Conform acestei legi, microcreditul reprezintă împrumutul acordat persoanelor fizice sau juridice de cel mult 25.000 de euro echivalent în lei, cu o perioadă de rambursare de maximum 60 de luni, destinat dezvoltării unor proiecte, activităţi sau afaceri, susţinerii proiectelor de dezvoltare comunitară sau economică. Aceasta însă nu este singura definiţie a microcreditului. O altă definiţie este dată de OG nr. 40/2000 privind acreditarea agenţiilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite. Conform acestei ordonanţe, microcreditul este un împrumut, cu sau fără dobåndă, cu valoarea maximă de 10.000 de euro, acordat în lei, cu perioadă de rambursare de pånă la 36 de luni, cu sau fără perioadă de graţie, destinat procurării de mijloace fixe, materii prime, materiale, energie, combustibil, precum şi de alte servicii necesare realizării proiectului în scopul dezvoltării unei activităţi comerciale autorizate. Acest tip de microcredite se suportă din fonduri publice. Prin fonduri publice înţelegem inclusiv sumele primite de statul romån în baza unor acorduri de împrumut cu instituţii financiare internaţionale.
Ofertă mare pentru IMM, doar pe hårtie
Societăţile de microcreditare pot acorda microcredite în condiţiile Legii nr. 240/2005, dar şi în cele ale OG nr. 40/2000, dacă sunt autorizate în acest scop. Conform datelor furnizate pe site-ul BNR, sunt autorizate în prezent doar şase societăţi de microcreditare şi cam tot atåtea persoane juridice fără scop patrimonial. O statistică nu foarte încurajatoare, privită prin prisma micului întreprinzător.
EximBank acordă şi ea microcredite, care sunt împrumuturi cuprinse între 10.000 şi 35.000 de euro, echivalent în lei. Perioada de creditare este de maximum un an pentru activitatea curentă şi de cel mult cinci ani pentru cea de investiţii. După cum se poate vedea, nu de microcredite ducem lipsă, cel puţin pe hîrtie. Ce fel de microcredite va acorda FNIMM rămåne de văzut. La momentul redactării acestui articol, FNIMM există doar în HG nr. 1.113/2008. El nu apare încă în registrele BNR (publicate pe site-ul băncii), unde este însă menţionat vechiul FNGCIMM. De asemenea, la adresa www.fngcimm.ro putem citi în continuare liniştiţi despre activitatea fondului care, cel puţin teoretic, nu mai există. Cåt despre site-ul ministerului de profil (MIMMCTPL), transformarea FNGCIMM în FNIMM se regăseşte încă la secţiunea de proiecte de acte normative.
35.000 de euro, echivalent în lei, este suma maximă care poate fi împrumutată, unui client, sub formă de microcredit, de EximBank. Suma minimă este de 10.000 de euro. Microcreditele pot fi acordate pe o perioadă de cel mult un an pentru activitatea curentă şi de maximum 5 ani pentru investiţii.
Activitatile fondului
FNIMM poate derula mai multe activităţi secundare:
• finanţarea tranzacţiilor comerciale încheiate de IMM pentru realizarea obiectului lor de activitate, clasa CAEN 6492 – „Alte activităţi de creditare“;
• acordarea de credite imobiliare, cu excepţia creditelor ipotecare, clasa CAEN 6492 – „Alte activităţi de creditare“;
• acordarea de microcredite, activitate ce nu se derulează în baza Legii nr.240/2005 privind societăţile de microfinanţare, clasa CAEN 6492 – „Alte activităţi de creditare“;
• activităţi de factoring, clasa CAEN 6499 – „Alte intermedieri financiare n.c.a“;
• cumpărarea şi vånzarea de bunuri imobiliare proprii, în scopul îndeplinirii obiectului de activitate, clasa CAEN 6810 – „Cumpărarea şi vånzarea de bunuri imobiliare proprii“;
• închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate; subînchirierea bunurilor imobile închiriate va fi efectuată numai ocazional, în situaţia existenţei unor spaţii excedentare în vederea administrării eficiente a bunurilor închiriate necesare derulării activităţii, clasa CAEN 6820 – „Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate“;
• prelucrarea datelor şi activităţi conexe, constånd în acţionarea ca operator al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare în legătură cu activitatea de înregistrare a avizelor de garanţie în arhivă, precum şi prelucrarea datelor aferente acestor activităţi şi a altor date aferente activităţilor legate de domeniul principal de activitate, clasa CAEN 6311; – „Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web şi activităţi conexe“;
• operaţiuni de mandat în relaţia cu alte instituţii financiare nebancare şi/sau instituţii de credit legate de activitatea de creditare desfăşurată de acestea, constånd în: preluare de documente de la clienţi, marketingul produselor, prezentare de produse, clasa CAEN 6619 – „Activităţi auxiliare intermedierilor financiare, exclusiv activităţi de asigurări şi fonduri de pensii“;
• servicii de informare şi consultanţă pentru IMM, legate de realizarea activităţilor de creditare, clasa CAEN 7022 – „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management“;
• activităţi ale agenţilor si brokerilor de asigurări, în calitate de agent de asigurare subordonat – bancassurance, clasa CAEN 6622 – „Activităţi ale agenţilor şi brokerilor de asigurări“.