Primele fonduri structurale vor intra în buzunarul statului, ceea ce va permite perpetuarea unui sistem ineficient. Regulile de finanţare se bazează pe legi şi un cadru de funcţionare depăşite
Lansarea Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) s-a făcut cu un fast pe măsura fondurilor alocate, dar şi a grandioaselor obiective. Ministrul muncii a anunţat că, prin proiectele finanţate prin POSDRU, se vor dezvolta competenţele profesionale a 1.650.000 de persoane. La dispoziţia beneficiarilor şi partenerilor acestui program s-au pus 4,253 miliarde de euro.
Potul este uriaş dar, ca la loto, câştigători sunt puţini. Teoretic, în posesia banilor pot intra instituţiile statului, firmele, sindicatele, patronatele, asociaţiile profesionale, organizaţii neguvernamentale şi chiar persoane fizice, în cazul burselor pentru doctorat. „Principiul parteneriatului este unul de bază, ne asigură Mihaela Hancia, consilier superior la Autoritatea de Management pentru POSDRU. În cadrul fiecărei axe prioritare sunt promovate proiectele realizate în parteneriat. Se doreşte mobilizarea tuturor actorilor relevanţi de pe piaţa muncii şi a tuturor partenerilor sociali.“
Practic, vor putea accesa fonduri doar instituţiile statului. Cel puţin la această primă „tragere“ din fondurile structurale. Regulile jocului, aşa cum le-a făcut AMPOSDRU, sunt inaccesibile sau neclare „partenerilor“. „În România, se adoptă o mulţime de legi prin care se impune crearea unor structuri, fără a se preciza care este bugetul pentru acestea şi nici care sunt sursele concrete de finanţare a activităţilor viitoare“, explică Elena Laslu, preşedintele Comitetului Sectorial pentru Formare Profesională în domeniul Protecţiei Mediului (CSFPM), modul în care au apărut comitetele sectoriale ca parteneri sociali în cadrul strategiei naţionale de formare profesională continuă. Structurile există de mulţi ani, dar ele nu pot funcţiona, pentru că legile nu s-au ajustat pe măsura schimbărilor.
Legi vechi pentru fonduri noi
„La Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor (CNFPA) nu s-a mai întâmplat mare scofală în ultimii trei ani“, încearcă să ne descrie situaţia, cât mai plastic, Eugen Blaga, directorul Direcţiei programe şi strategii forţă de muncă din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES). „Eu sunt reprezentantul ministerului în CNFPA şi am participat la toate întrunirile, încercând să promovez politicile noastre. Din păcate, la acest nivel, toate iniţiativele sunt blocate.“ Dar nu numai la acest nivel. Corespondenţa cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a durat un an întreg, numai pentru o simplă avizare a proiectului legislativ privind formarea profesională continuă. După un an şi jumătate de discuţii, proiectul legislativ a reuşit să intre pe poarta Parlamentului. Nu se ştie însă când va ieşi de acolo şi în ce fel va arăta după ce-l vor fi luat la mărunţit şi parlamentarii.
„Cum poţi face proiecte fezabile pe legi depăşite?“ se întreabă Elisabeta Mitroi, directoarea Casei de Meserii a Constructorilor şi secretar executiv al Comitetului Sectorial Construcţii. Cum poţi schimba sistemul de educaţie, când repartizarea absolvenţilor de gimnaziu se face aleatoriu, de către un computer? Aşa se explică de ce mulţi tineri termină o specializare pentru care nu au nicio înclinaţie şi nicio dorinţă de a munci în acel domeniu.“
Legile sunt numai unul dintre nenumăratele obstacole pe care le întâmpină „partenerii“ care trag cu ochiul la fondurile structurale. Pentru instituţiile statului, actualul cadru legislativ este ca o mană cerească menită să perpetueze sistemul.
Ministerul Educaţiei a fost unul dintre marii „mâncăi“ de fonduri Phare, ale Băncii Mondiale, şi nu numai, şi care trăieşte din reformă în reformă, fără niciun rezultat. Acum, va continua să se înfrupte şi din fondurile structurale, pe un cadru legislativ mult disputat şi, evident, disfuncţional.
De fonduri se va bucura şi Ministerul Muncii, alături de toate structurile sale rămase în aceeaşi neclintire de pe vremea când aveam pe piaţa muncii şomaj de 9%. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) are aceleaşi strategii şi politici, deşi acum ne confruntăm cu o criză fără precedent a forţei de muncă.
CNFPA acreditează formal, după un cod al ocupaţiilor şi standardelor ocupaţionale depăşite, furnizori care pregătesc oameni după cum îi taie capul. ANOFM are însă fonduri importante pentru pregătirea şomerilor, fonduri care se duc, de ani de zile, către pregătirea în aceleaşi meserii. Iar pregătirea este făcută, culmea, de ani de zile, de aceleaşi firme care colaborează cu ANOFM. În lipsa unui cadru adecvat de funcţionare şi de verificare a eficienţei activităţii, multe dintre fondurile ce ar putea fi câştigate de agenţie se vor duce tot către aceşti furnizori de instruire. Sau către politici de ocupare a unor şomeri inexistenţi.
Şi uite aşa, instituţii care funcţionează după legi depăşite sau care nu au produs decât rezultate slabe sunt „sortite“ să intre în competiţia pentru primele fonduri structurale.
– Ministerul muncii, familiei si egalitatii de sanse
– Agentia nationala pentru ocuparea fortei de munca
– Consiliul national pentru formarea profesionala a adultilor
– Ministerul educatiei, cercetarii si tineretului
– Centrul national de dezvoltare a invatamântului profesional si tehnic
Bugete generoase
Bugete mari pentru parteneri prea mici. Lansarea primelor 16 linii de finanţare pentru proiecte strategice se focalizează pe şase axe prioritare cu ţinte precise, care trebuie atinse până în 2013.
1. „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere“ – 980,9 milioane euro.
2. „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii“ – 1.036 milioane euro.
3. „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor“ – 529,6 milioane euro.
4. „Modernizarea Serviciului Public de Ocupare“ – 207,8 milioane euro.
5. „Promovarea măsurilor active de ocupare“ – 558,2 milioane euro.
6. „Promovarea incluziunii sociale“ – 667,9 milioane euro.
«Nu poţi fi eligibil dacă în elaborarea regulilor nu se ţine cont de realitate. În condiţiile date, trebuie să găsim artificii în parteneriatele ce se încheie.»
Elena Laslu, preşedinte CSFPM
«Vrem să facem unul sau două proiecte pentru a putea plăti oamenii care lucrează la elaborarea noii Clasificări a Ocupaţiilor din România.»
Eugen Blaga, director MMFES
«În ghidurile de aplicare apar multe inadvertenţe. Noi am adresat întrebări către AMPOSDRU. Au trecut două săptămâni şi nu am primit răspuns.»
Elisabeta Mitroi, director Casa de Meserii a Constructorilor
