Când spunem Coreea de Sud, ne gândim în primul rând la tehnologie digitală, smartphone-uri, sau k-pop și drame coreene. Cinefilii probabil apreciază filmul de Oscar, „Parazit”, iar gurmanzii mâncarea picantă și varza fermentată numită kimchi. Pasionații de istorie însă știu că relația dintre Coreea și Japonia este una la fel de acidă ca murăturile de anul trecut, iar unul dintre cele mai dezbătute subiecte este cel al insulei Dokdo, o mică insulă cu o suprafață de doar 187,554 metri pătrați, poziționată în apele ce despart Coreea de Japonia.
De ce are Dokdo mai multe nume? Scurtă istorie:
Dokdo (în traducere din lb. coreeană 독도 „insula singuratică”), Takeshima (în traducere din lb. japoneză 竹島 „insula cu bambus”), sau Stâncile din Liancourt (numele provenind din fr. Le Liancourt, o navă franceză care aproape s-a scufundat în apropierea insulei, în 1849) – toate sunt denumirile aceleași insulițe, care este subiectul unei dispute de sute de ani dintre Coreea și Japonia. Site-urile guvernamentale ale ambelor state declară teritoriul insulei ca indiscutabil parte al teritoriului țării lor, Japonia spunând că nu există bază în legea internațională pentru discursul coreean, însă Coreea de Sud reușește să își valideze argumentul cu dovezi istorice greu de contestat.
Dokdo face parte din teritoriul Coreei încă din anul 512, de pe vremea Regatului Silla, când generalul Isabu a cucerit teritoriul Usan-ului, astăzi insulele Ulleungdo și Dokdo. Deși mult timp nelocuită din pricina distanței și a vremii capricioase în era dinastiei Goryeo, pescarii coreeni au prins pește în împrejurimile insulei de-a lungul dinastiei Joseon (care a durat 5 secole, din 1392, până în 1897). În 1454, Analele regelui Sejong (Sejongsillok) afirmau că „la est de Ujin-hyeon, Gangwon-do, se află cele două insule Usando și Mureungdo. Cele două nu sunt îndepărtate una de cealaltă, așa că în zilele cu vreme bună, acestea se pot zări reciproc.” Avem astfel dovada, conform izvoarelor istorice, că încă de la începutul secolului al XV-lea coreenii observau existența insulei Dokdo. Pe de altă parte, se estimează că abia după secolul al XVII-lea, Japonia a recunoscut existența insulei, mult timp după rezidenții din Mureungdo au fost mutați de vechii coreeni pe continent.
Documente oficiale japoneze din 1877 atestă faptul că insulele Takeshima și Matsushima nu sunt parte a teritoriului japonez, acest lucru fiind confirmat de harta anexată ordinului. Nu după mult timp, însă, în 1905, guvernul japonez aprobă încorporarea insulei Dokdo în teritoriul Japoniei. Mișcarea este ilegitimă, producându-se pe ascuns în timpul războiului ruso-japonez, fără a anunța Marele Imperiu Coreean. Argumentul legitimității anexării a fost „terra nullius” până la acel moment, deși inițial Japonia afirma că Dokdo a fost mereu parte a teritoriului său, contrazicându-se cu discursul său din 1877.
După independența Coreei de Japonia în 1945, Coreea face eforturi constante de restabilire al statutului insulei Dokdo ca teritoriu coreean, exercitându-și suveranitatea teritorială reobținută odată cu sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. La 29 ianuarie 1946, în nota privind Instrucțiunile Comandantului Suprem al Puterilor Aliate (SCAPIN), nr. 677, Dokdo este exclusă din teritoriul Japoniei, iar la 22 iunie, SCAPIN nr. 1033 declară Dokdo ca fiind înafara zonei autorizate pentru operare maritimă a Japoniei, recunoscând astfel teritoriul ca parte al Coreei. Mai mult decât atât, în 1951, proiectul pentru Tratatul de Pace de la San Francisco, stipulează în lista teritoriilor cedate de Japonia și insula Dokdo, dar după presiuni din partea Japoniei, tratatul final nu a inclus numele insulei Dokdo. Cu toate acestea, în octombrie 1951, guvernul japonez a depus harta teritorială oficială, bazată pe Tratatul de Pace de la San Francisco, iar Dokdo era exclusă de pe teritoriul japonez.
Insula Șerpilor, un exemplu al importanței unei mici insule; de la legende la război:
Poate pentru noi românii, povestea insulei Dokdo ne duce cu gândul la Insula Șerpilor din Marea Neagră, disputată nu demult de țara noastră cu Ucraina, și redevenind un subiect de interes odată cu tragedia războiului din Ucraina, început în 2022. Dacă Dokdo are legenda „dragonului care s-a înălțat spre ceruri” (în Marea de Est/Marea Japoniei, dragonul care locuia pe cea mai mare insulă a distrus cu coada sa înainte de a se înălța spre ceruri aproape toate insulele, lăsând în urmă doar Ulleungdo și Dokdo) și alte mituri bazate pe folclorul coreean, Insula Șerpilor este recunoscută pentru istoricul său antic – casa oferită de Poseidon eroului mitologiei grecești, Ahile.
De-a lungul istoriei, Imperiul Otoman și Imperiul Rus s-au luptat pentru controlul insulei din 1787 până în 1877. În 1829, otomanii o cedează Rusiei, dar recăpătă controlul în 1856. În 1877, otomanii predau insula României. România a menținut controlul asupra Insulei Șerpilor până în 1948, când un tratat a numit-o parte a Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, România a contestat tratatul neratificat de niciuna din părți, considerând teritoriul ca parte a României. Odată cu căderea Uniunii Sovietice, Insula Șerpilor a devenit parte a Ucrainei.
România și Ucraina au convenit că Ucraina va menține controlul asupra Insulei Șerpilor în 2009, ca parte a unui tratat mai amplu care implică delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive dintre România și Ucraina, România obținând aproape 80% din teritoriul maritim disputat. Dacă Insula Șerpilor ar fi fost recunoscută ca insulă, atunci platforma continentală din jurul acesteia ar trebui considerată parte a zonei maritime ucrainene. Însă, dacă Insula Șerpilor nu ar fi o insulă, ci o stâncă, atunci, în conformitate cu dreptul internațional, granița maritimă dintre România și Ucraina ar trebui trasată fără a lua în considerare locația insulei.
Insula Șerpilor astăzi are o importanță strategică atât pentru Ucraina, cât și pentru Rusia, făcând parte din motivul pentru care lupta pentru insulă este încă în desfășurare. Astfel, înțelegem de ce Japonia și Coreea încă au o dispută teritorială asupra Insulei Dokdo, care se află într-o poziție similară, fiindu-i contestată uneori definiția ca insulă. Nici una dintre state nu poate renunța la insula Dokdo din pricina teritoriului maritim, acesta având o importanță strategică pentru securitatea și economia fiecărui stat.
Dokdo, ținut al păcii:
Comparația Insulei Dokdo cu Insula Șerpilor nu este una întâmplătoare, bazată pe similitudini istorico-geografice, ci este un semnal de alarmă pentru Coreea și Japonia. Acestea trebuie să ajungă la un rezultat clar, pentru a menține o relație mai bună și productivă, Dokdo reprezentând un simbol al păcii, o insulă cu o floră și faună deosebite, care merită protecție și nu riscul unui viitor conflict nedorit.
Personal, sunt deosebit de onorată să fi avut ocazia să vizitez acest ținut îndepărtat, mistic prin locația sa, fiind parte dintr-un proiect al Fundației Dokdo în parteneriat cu ziarul coreean 내일신문 (trad. „Știrile de mâine”), dedicat studenților cu bursa oferită de guvernul coreean, fiind beneficiara acestei burse. Am celebrat vizita de 20 de minute pe insula Dokdo cu steaguri, zâmbet și voie bună. Coreea de Sud a devenit a doua mea casă, așa că simt precum un coreean, simt că Dokdo este parte din „acasă”.
