5. Introducerea bugetarii pe proiecte in absolut toate institutiile bugetare 

Bugetarea in modul cum se practica in Romania este echivalenta cu organizarea si plata unui zugrav la fiecare metru patrat de perete zugravit, in loc de proiectarea sumelor necesare pentru intreg apartamentul. Autostrada Bechtel, de exemplu, nu are un cost total al lucrarii, ci doar un contract prin care constructorul este platit la metru patrat construit. Bugetul este aruncat otova, cu furca, fara a fi identificat in cadrul lui proiecte clare, care sa fie prioritizate si facute publice ca proiecte intregi. Controlul financiar minim, banal in sectorul privat, care presupune controlul cheltuielilor prin intermediul unui buget de proiect nu a fost descoperit de catre institutiile statului nici in 2010.

Rezultatul este ca se bugeteaza otova tot felul de proiecte si programe, unele care continuand cu finantari minime an de an, fara o analiza in spate. Se continua proiecte incepute inainte de revolutie sau in anii ‘90, care avanseaza cu viteza melcului turbat. Se cheltuie bani aiurea pentru constructia de sali de sport in comune in timp ce multe drumuri judetene arata ca dupa bombardament. Iar ceea ce este firesc pentru fiecare companie, transparenta cheltuielilor prin bugetarea exacta a fiecarui program lipseste cu desavarsire in Romania. Avem asadar o imposibilitate de a stapani cheltuielile publice – cam o treime din toata economia – si a le orienta in functie de prioritati pe timp de criza.

In toata Europa  se construiesc bugete pe proiect care sunt identificate clar si sunt conexate cu prioritatile institutiei. De pilda, nu putem avea la Ministerul Transporturilor pe acelasi rang de prioritate autostrada Bechtel cu centura ocolitoare de la Cuca Macaii. Nu ne ocupam de drumul judetean preferat de un deputat din partidul de guvernamant cu aceasi viteza precum cea care ar trebui sa o avem pentru autostrazile care ne leaga de Europa. Toate institutiile ar trebui sa isi directioneze banii doar pe prioritatile imediate, pe proiecte clare – prezentate public. Altfel, majoritatea fondurilor de la buget se risipesc imund pentru satisfactia catorva firmulete obscure, abonate la bani publici. O reorganizare ar putea sa scada 10-15% din toate bugetele fara o pierdere semnificativa de eficienta.

6. Folosirea agresiva a tuturor parghiilor de control ale guvernului si ale Curtii de Conturi

In loc ca guvernul si corpul sau de control sa se preocupe de situatii ale guvernarilor trecute, ar trebui sa isi aloce efortul de munca imediata, cu prioritate, preventiv, catre toate problemele actuale unde cheltuirea banului public ar trebui sa fie urmarita. O atentie speciala ar trebui afectata unor bugete mari, cum ar fi bugetul Minsterului Transporturilor, sau a unor bugete care seaman mai mult a gauri negre fara fund, de genul celor din sectorul de minerit sau CFR. Intr-o perioada in care fiecare leut va trebui dramuit, iar bancile nu vor fi foarte dornice de a imprumuta Romania, reducerea la maximum a hemoragiilor din sistem trebuie sa devina o prioritate imediata. Lipsa unei reactii imediate va conduce la falimentarea acestor companii – iar Guvernul va fi in imposibilitatea de a trece de reglementarile in materie de ajutor de stat pentru a le putea ajuta.

In plus, pentru o perioada temporara, datorata situatiei exceptionale in care se regaseste Romania, Curtea de Conturi ar trebui sa fie abilitata sa efectueze un control preventiv al bugetelor pe masura executiei lor si sa realoce resursele in mod inteligent, pentru o perioada de 18 luni, de la verificarea deconturilor si deplasarilor in strainatate apartinand bugetelor din anii trecuti catre verificarea cheltuirii banului public de la trimestru la trimestru, cu aceasi prioritizare in functie de sumele cheltuite si de o strategie privind riscul sifonarilor. Aici am in vedere cu prioritate situatia sutelor de milioane alocate catre primarii pe criteria politice – verificarea eficientei banilor ar trebui sa devina o prioritate imediata. Aceasta munca este efectuata momentan de inspectorii Ministerului de Finante, care insa sunt complet depasiti de volumul muncii pe care o au de realizat. Avem in prezent cate un om care verifica un minister intreg in doua luni – o imposibilitate in conditiile de calitate pe care le necesita noua situatie financiara a Romaniei.

7. Angajarea unor firme de audit pentru un control financiar complet

In plus fata de Curtea de Conturi si Ministerul de Finante, Guvernul ar trebui sa identifice niste auditori independent din cele patru firme mari de contabilitate care sa ia la purecat intreprinderile mari ale statului, gen Hidroelectrica, plus companiile unde statul detine inca o pondere importanta – gen Petrom sau Romtelecom. In primul rand rolul lor ar fi un control financiar foarte strict, detaliat, iar in subsidiar  s-ar indentifica daca participatiile respective aduc valoare sau pierd valoare in fiecare an. O astfel de procedura ar lua aproximativ un an si ar presupune probabil o cheltuiala de 10-20 de milioane de euro.  Propunerile de scadere de cheltuieli , insa, care s-ar regasi in rapoartele astfel intocmite ar salva probabil multe sute de milioane de lei, daca nu chiar miliarde, din cadrul bugetelor lucrate cu picioarele in prezent.

De pilda, avem pierderi de peste 40 de milioane de euro la Posta Romana, si peste 20 de milioane de euro la Tarom. La Compania Nationala a Huilei nici macar nu ne mai obosim sa calculam pierderile, subventiile pierdute, iar intreg sectorul minier este investigat in prezent de DNA de la directorul economic de mina pana la secretar de stat. Hotiile lui Necolaiciuc de la CFR au fost date uitarii si nu au fost evaluate contabil pana la ultimul ban. CET-urile ineficiente din toata tara pierd siroaie de bani in fiecare an, fara vreun plan aplicat pentru restructurarea sectorului, unul dintre cele mai inapoiate sectoare ale Romaniei. Contractele Hidroelectrica cu baietii destepti continua bine merci, neauditate. Eximbank-ul incearca sa isi revina dintr-o ineficienta cronica, in care sta deasupra unor fonduri alocate de la buget si este incapabil sa le cheltuie. Un auditor ar trebui, de asemenea, sa revizuiasca in ce masura CEC-ul mai are nevoie de o infuzie de 150 de milioane de euro in conditiile in care este cea mai solvabila banca din Romania, cu un procent ce se apropie de 20%?

Solutiile aici sunt cele de bun simt, mestecate an de an in rapoarte ale Bancii Mondiale, BERD-ului sau a unor analisti independent: auditul serios al finantelor acestor companii, ridicarea preturilor la nivelul costurilor, transparenta subventiei si transferurilor anuale de la buget plus un plan pe trei ani pentru eliminarea lor. In paralel, rationalizare a acestor companii, cu inchideri de activitati si restructurari masive, altfel hemoragia de bani de la bugetul general va continua.

8.  Controlul fiscal automat

Aici exista doua situatii. Prima se refera la situatia in care o evaziune fiscala este descoperita de Fisc la o firma. In lipsa unei evidente complexe computerizate, nu se poate extinde rapid controlul pe toate bugetele, cum se intampla in Europa. Acolo, pentru descurajarea celor care pacalesc Fiscul, avand in vedere rata de detectie care nu este 100%, exista o penalitate foarte mare: in momentul in care se dovedeste ca ai evitat plata unor impozite, in primul rand esti purecat cu sapte ani in urma pe toate tranzactiile platite. In al doilea rand, controlul este extins pe toate bugetele – faptul ca ai evitat plata impozitului pe profit cuvenit statului iti aduce si un control la plata CAS-ului, somajului, se verifica si daca ai avut amenzi de circulatie neplatite, etc. Primul efect evident este cresterea incasarilor pentru stat de la acei contribuabili prinsi cu ocaua mica. Al doilea efect, mai mare, este insa efectul indirect – contribuabilii care stiu ce risca sa pateasca daca sunt descoperiti cu fentarea unui singur buget gasesc de cuviinta, de obicei, sa plateasca mai mult statului. Aceasta concluzie este testata in numeroase studii de cercetare ale tarilor din vest, dar in Romania am evitat sa implementam astfel de masuri drastice.

A doua situatie se refera la inversarea calculelor facute de un evazionist. In general, teoria economica explica ca este rational sa te astepti la evitarea taxelor in momentul in care capacitatea de detectie a statului este mica, iar probabilitatea descoperirii evaziunii este perceputa ca fiind mica. Majorarea pedepselor in caz de descoperire a unei fraude nu aduc modificari in comportamentul oamenilor, insa o masura cum ar fi verificarea aleatorie a fiecarei firme de fisc, cel putin o data in interval de trei ani, inclusive prin verificarea stocurilor fizice, ar mai civiliza comportamentul balcanic pe care il avem si ne-ar mai ajuta sa iesim din situatia in care noi insine ne-am adus.

9. Infiintarea unui registru al datoriilor statului catre privati

O serie de directori din sectorul bancar au propus de ceva vreme Ministerului de Finante infiintarea unui registru unic, public, al datoriilor statului, cu indicarea precisa a momentului in care ele vor fi platite. O datorie recunoscuta de stat, alaturi de data precisa cand ea ar putea fi platita ar deveni o mina de aur pentru banci: ele ar putea astfel finanta companiile care au bani de incasat de la stat, fie prin cesionarea incasarilor viitoare contra unui credit acordat acum, fie prin factoring, operatiune care ar putea ajuta recapitalizarea companiilor in criza. S-ar evita astfel situatia absurda in care au ajuns unele companii care lucreaza cu statul – trebuie sa dea statului TVA-ul aferent lucrarilor prestate, in schimb nu isi poate incasa sumele restante de la stat datorita lipsei de lichiditati a guvernului. Compensarea propusa de Ministerul de Finante a sumelor datorate si a sumelor incasate nu a fost inca implementata la nivelul Ministerului, deci nu poate inca ajuta companiile in aceasta situatie.

Reticenta adoptarii acestei solutii provine din posibilitatea ca statul sa plateasca o penalitate daca depaseste termenul promis – de neconceput pentru oficialii ministerului. O penalitate este insa o metoda excelenta de disciplina bugetara, pentru a asigura plata la timp a datoriilor statului. O penalitate platita ar insemna inlclusiv obligatia de a urmari functionarul care nu s-a ingrijit la timp de plata datoriei si ar fixa niste termene clare, care ar conduce la un mediu de afaceri mult mai previzibil.  O asemenea procedura transparenta ar taia insa si sursele de spaga pentru cei care hotarasc rambursari de TVA si plata efectiva a sumelor datorate de stat.  In plus, frumusetea acestei solutii deriva din faptul ca datele maxime la care statul s-ar putea angaja statul ar putea fi oricat de lungi (de exemplu chiar 18-24 de luni) atata vreme cat si-ar asuma un termen ferm. Companiile ar putea astfel beneficia de o bula de oxigen.

10. Un control strict al noilor datorii ce vor greva bugetul in viitor

Desi nu pare, o banala reteta este un document financiar care greveaza bugetul de stat. In Romania in care mortilor le sunt prescrise uneori foarte multe medicamente, Casa de Sanatate nu are un sistem informatizat si legat cu cel de la evidenta populatiei, astfel incat afla cam cu trei luni intarziere de moartea cuiva, de pilda. La un control acum cativa ani CNP-urile pacientilor morti au fost folosite pentru decontari care au grevat bugetul. Doctorilor care au prescris pastile de sute de milioane nu li s-a intamplat nimic, desi controlalele au relevat abuzurile lor.

O situatie paralela se regaseste in domeniul retrocedarilor, domeniu ce a devenit o vaca de muls pentru intermediari, in special avocati. Comisia Centrala de Despagubiri are licenta prin lege de a greva datoria statului, iar ritmul de rezolvare al dosarelor a devenit aleatoriu, probabil influentat de ceva coruptie amestecata cu o birocratie crancena. A aloca un cuantum maxim in care ar trebui sa se incadreze aceasta autoritate ar fi o solutie temporara pentru micsorarea unor sume ce greveaza bugetul de stat, intr-un an de criza, stiut fiind ca aceste despagubiri ar putea fi acordate si la inceputul anului viitor, de pilda. Un audit al tuturor dosarelor in lucru si o estimare a cuantumului total viitor pe care va trebui s ail plateasca bugetul ar fi de asemenea bine venit, intrucat nimeni nu are vreo idee de cate miliarde de euro vorbim – Fondul Proprietatea are active de maxim patru miliarde pentru despagubiri.

Tot in aceeasi situatie este Romania atunci cand permite imprumuturile autoritatilor publice locale fara norme prudentiale clare, in conditiile in care un oras minier a fost deja declarat falimentar si a fost ajutat de bugetul central sa iasa din situatia in care era. Suplimentar, orice lucrare certificata si receptionata pentru stat, ca e vorba de un drum sau o constructie ANL – devine o obligatie de plata a statului. Nu exista o evidenta clara, in timp real, pe ministere ale acestor sume – Ministerul de Finante afla, in minunatul nostrum sistem  care opereaza cu bani lichizi, doar cand trebuie sa debloce fonduri efectiv din Trezorerie.

11. Redesenarea de urgenta a legii falimentului

In urma unui lobby al lichidatorilor, procedurile de insolventa actualmente aplicate in Romania sunt printre cele mai greoaie si cele mai favorabile firmelor care se ocupa cu insolventa. Drama acestei situatii este ca legea stabileste faptul ca inainte de orice alta operatiune tabloul creditorilor trebuie lamurit. Intrucat acesta este foarte adesea contestat de parti in procese ce dureaza ani intregi, activele economice supuse lichidarii sunt scoase din circuitul economic si se depreciaza, adunand praf.

O posibila solutie a acestei probleme este modificarea legii, astfel incat activele supuse lichidarii sa fie valorificate prin licitatie cu strigare de catre lichidatori, iar banii obtinuti ar putea fi pusi intr-un cont bancar, care sa adune dobanda pana in momentul in care instant lamureste tabolul definitiv al creditorilor. Rodipet-ul ar putea astfel sa refunctioneze rapid, la fel si Aversa sau Rulmentul.  Mai mult, sute de active economice, mai ales intr-o perioada foarte tulbure din punct de vedere economic, ar prodce in continuare plus-valoare, in loc de a parti acoperite de panze de paianjen de la nefolosinta. Cei care ar pierde aici ar fi partial lichidatorii, care isi justificau onorariile mari prin faptul ca trebuie sa se ocupe cate cinci ani de o insolventa. Si aici s-ar putea gasi o solutie, prin plata mai rapida a banilor catre lichidatori, in urma estimarii unei valorii finale care le revine. Formula astfel redesenata ar repune rapid o parte din economie in productie, intr-o perioada in care situatiile de faliment sunt la tot pasul.

DETALII:
Citeşte şi Regruparea structurală a statului şi întărirea lui, începând cu Fiscul
Citeşte şi Scăderea ponderii statului în economie (vânzări/privatizări, PPP-uri) 
Citeşte şi Contracararea creşterii inflaţiei şi repornirea creditării