Intrarea României în Uniunea Europeană le-a priit translatorilor din România. Aceştia au avut, în anul ce tocmai s-a încheiat, clienţi mai mulţi şi încasări mai mari decât în 2006.

Georgiana Neagu este traducător şi interpret autorizat de engleză şi franceză de aproape şapte ani. „Piaţa a evoluat permanent şi cererea, cel puţin aici, în Capitală, este din ce în ce mai mare. Sunt momente în care pur şi simplu nu poţi face faţă comenzilor. Dar cea mai vizibilă schimbare din domeniul nostru a fost că cei mai buni traducători şi interpreţi au început să migreze spre Bruxelles“, spune ea.

Într-adevăr, după 1 ianuarie 2007, româna a intrat, alături de bulgară, în rândul limbilor oficiale ale UE, iar în cadrul instituţiilor europene au fost create noi posturi de traducători (scris) şi interpreţi (oral). Este vorba de 60 de poziţii de traducători oficiali permanenţi, la care se pot adăuga cei angajaţi temporar sau ca freelanceri. În plus, se estimează că, în fiecare zi, este nevoie de circa 80 de interpreţi de română la nivelul tuturor instituţiilor UE. O parte dintre ei vor fi angajaţi, iar alţii vor fi freelanceri utilizaţi în funcţie de necesităţi.

„Posturile de traducători şi interpreţi au fost ocupate parţial şi, probabil, se vor organiza concursuri în 2008 şi 2009 pentru completarea schemei. Până acum, concurenţa a fost foarte mare şi pot spune că românii sunt foarte bine pregătiţi“, spune comisarul european pentru multilingvism, Leonard Orban. El crede că piaţa locală de profil va fi afectată doar pe termen scurt de plecarea spre instituţiile europene a unui număr nu tocmai neglijabil de traducători şi de interpreţi, atraşi de salariile între 1.700 şi 15.600 de euro pe lună, în funcţie de vechime şi pregătire, sume la care se adaugă alocaţii pentru cazare, transport, educaţia copiilor ori sporuri de expatriere.

O piaţă tot mai aglomerată

Piaţa românească de profil cuprindea, în ianuarie 2008, circa 19.200 de traducători autorizaţi pentru una sau mai multe limbi şi nu mai puţin de 3.880 de companii care aveau ca obiect principal de activitate „activităţi de secretariat şi traducere“. Cam un sfert din acestea se află în Bucureşti, locurile următoare fiind ocupate de Cluj (219), Iaşi (187), Braşov (168), Timiş (155) şi Constanţa (151).

Tarifele percepute clienţilor variază foarte mult, de la caz la caz. Un începător poate încasa, de pildă, pentru o traducere dintr-o limbă de circulaţie internaţională, zece lei pe pagină, un translator cu vechime poate primi 15, 20 sau chiar 30 de lei pe pagină pentru aceeaşi muncă, în timp ce traducerile din limbi mai rare pot fi taxate chiar şi cu 50-75 de lei pe pagină. Şi în cazul interpreţilor preţurile diferă, în funcţie de notorietate, locaţie sau limbă, de la 200 la 800-900 de lei pe zi. „Din experienţa mea, lucrul pe piaţa «gri», ca freelancer, e mai bănos, însă, în acelaşi timp, mai riscant“, dezvăluie CM, traducător autorizat din Bucureşti.

Cifre de afaceri în creştere

În toamna anului trecut, Asociaţia Traducătorilor din România (ATR) a efectuat un sondaj în rândul reprezentanţilor profesiei. Potrivit datelor obţinute, 99% din participanţi oferă servicii de traducere scrisă, 78% oferă retroversiune (traducere într-o limbă străină), 69% – traduceri legalizate, 60% – corectură şi/sau revizie a textelor traduse de terţi, 54% – servicii de interpretare şi 14% – subtitrare. „Cifrele indică faptul că, deşi la nivel european profesiunea de traducător este considerată diferită de cea de interpret, în România există un număr infim de interpreţi care îşi pot asigura traiul numai din prestaţiile de la conferinţe şi din instanţă, fiind astfel obligaţi să efectueze şi alte servicii“, explică Cristiana Cobliş, preşedintele ATR.

Potrivit aceluiaşi sondaj, în 2007, pentru circa 45% din respondenţi, numărul de clienţi a crescut. Evoluţia a fost şi mai spectaculoasă în ceea ce priveşte cifra de afaceri: 27% din cei intervievaţi spun că au înregistrat o creştere semnificativă, în timp ce 41% vorbesc de o creştere uşoară a veniturilor.

87-10356-19_cristianacoblis_04.jpg«În România, există un număr infim de interpreţi care îşi pot asigura traiul numai din prestaţiile de la conferinţe şi din instanţă.»
Cristiana Cobliş, preşedinte ATR

 

87-10357-19mediudeafaceri04.jpg