Intelectualul ca jurnalist, şi invers

Până în 1980, numele lui Umberto Eco era monedă curentă doar în cercurile restrânse ale filozofilor, ale teoreticienilor literaturii şi ale medieviştilor. Ceea ce puţini ştiu însă este că autorul este şi un respectat jurnalist. Dacă Eco este astăzi o adevărată vedetă culturală, aceasta se datorează, fără îndoială, celor cinci romane pe care le-a publicat până acum. În 1980, „Numele trandafirului“ a luat prin surprindere lumea editorială, înregistrÃ

Până în 1980, numele lui Umberto Eco era monedă curentă doar în cercurile restrânse ale filozofilor, ale teoreticienilor literaturii şi ale medieviştilor. Ceea ce puţini ştiu însă este că autorul este şi un respectat jurnalist.

Dacă Eco este astăzi o adevărată vedetă culturală, aceasta se datorează, fără îndoială, celor cinci romane pe care le-a publicat până acum. În 1980, „Numele trandafirului“ a luat prin surprindere lumea editorială, înregistrând vânzări de peste nouă milioane de exemplare în toată lumea.
Însă autorul este un nume de primă mărime al culturii europene. În viaţa de zi cu zi, Eco este profesor la cea mai veche universitate europeană, cea de la Bologna, ca  specialist de talie internaţională în domeniul studiilor de medievistică şi, mai ales, de semiotică (disciplină care se ocupă de studiul general al funcţionării semnelor, fie că e vorba de cuvinte, fie de semne grafice, non-verbale).

Însă Umberto Eco şi-a început cariera ca… jurnalist – şi încă unul destul de zurbagiu, prin anii ‘50. Prima carte în care şi-a adunat o parte dintre articole a fost, de altminteri, tradusă şi în româneşte, sub titlul „Jurnal sumar“, la Editura Humanitas, după care a urmat „Pliculeţul Minervei“, la aceeaşi editură. Acum, Editura RAO publică cea mai recentă culegere de articole ale profesorului, sub titlul „Înainte ca racul“.

Eco e un exemplu rar de intelectual cu prestanţă care face şi jurnalism. De fapt, e o modă mai curând americană ca un profesor universitar să scrie constant şi în ziare; în Europa, astfel de personalităţi reprezintă mai curând excepţia, precum Raymond Aron, cel mai mare liberal francez al secolului XX, care a scris decenii de-a rândul editoriale politice în „Le Figaro“. Eco, în schimb, acoperă o gamă ameţitor de diversă de subiecte. Editorialele sale apărute în „L’Espresso“ şi „La Repubblica“ se referă, de la o ediţie la alta, ori la persoana fostului premier Berlusconi, prilej pentru Eco de a-şi exersa ironia şi, ocazional, forţa polemică (aluziile la Mussolini revin frecvent), ori la cultura de masă, la ceea ce unii analişti politici numesc „islamizarea Europei“, la terorism, credinţa în astrologie, antisemitism, Mel Gibson, clarvăzători, corectitudinea politică, Dan Brown sau filozofia medievală.

O carte precum cea a lui Eco e întotdeauna un pariu sigur, în sensul că puteţi fi încredinţaţi că nu daţi banii degeaba; chiar dacă vin de la un nespecialist în geopolitică, articolele despre noul război global împotriva terorismului sunt printre cele mai lucide şi pline de bun-simţ care se pot citi. Da, Eco a fost împotriva politicii de angajare militară americană în Irak, dar fără să fie anti-american, după cum e un intelectual de stânga, fără ca asta să-l împiedice să îi taxeze fără milă pe comunişti. Pentru noi, disputele din presa italiană legate de Silvio Berlusconi nu au prea mare semnificaţie, însă e o plăcere să urmăreşti modul plin de vervă în care Eco îi demontează înclinaţiile autoritariste, cvasi-monopolul instaurat asupra televiziunii sau gafele diplomatice.

Implicarea lui Eco în campania împotriva lui Berlusconi s-a concretizat inclusiv printr-un „Apel pentru un Referendum Moral“, apărut în mai 2001 în „La Repubblica“ (înaintea alegerilor care l-au adus la putere pe şeful trustului Mediaset), text în care Eco încearcă să mobilizeze electoratul pasiv de stânga să voteze împotriva influentului om de afaceri. Una peste alta, iată o cronică a acestor ani semnată de un mare profesor, care ar fi putut preda oricând jurnalismul. 

Editura RAO 416 pagini
PREŢ: 60 LEI

Bestseller

Pierre Manent, director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales, cunoscut cititorilor români prin celebra sa carte „Istoria intelectuală a liberalismului“, reflectează în RAŢIUNEA NAŢIUNILOR la destinul noţiunii politice de naţiune şi, respectiv, la provocările aduse acesteia de proiectul Europei unite.


Editura Nemira 128 pagini
PREŢ: 16,90 LEI

Péter Esterházy este unul dintre autorii maghiari cei mai buni ai momentului. UN STROP DE PORNOGRAFIE MAGHIARĂ, în ciuda titlului provocator, e un roman despre decăderea morală din comunism, de care personajele cărţii încearcă să se salveze prin libertăţile sexuale.

Editura Humanitas 240 pagini
PREŢ: 22 LEI

Horváth & Partners, companie de consultanţă de management, a publicat în premieră în România un manual de CONTROLLING, adresat managerilor de top, dar şi celor de pe poziţii de Chief Financial Officer. Ajunsă în Europa la ediţia a şasea, este o lucrare de referinţă în domeniu.

Editura C.H. Beck 316 pagini
PreŢ: 40 lei