Inteligența la români. Bănățeanu, mai deștept decât restul românilor
Un studiu realizat de Constantin Rădulescu-Motru (născut pe 15 februarie 1868 în Mehedinți, România, și decedat pe 6 martie 1957 în București, România), cunoscut filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și fost președinte al Academiei Române în perioada 1938–1941, o personalitate remarcabilă a României din prima jumătate a secolului al XX-lea, a devenit tot mai cunoscut și, desigur, comentat, datorită rețelelor de socializare.
De fiecare dată când se face referire la acest studiu, apar reacții diverse în mediul online. Rezultatele sale par să fie relevante pentru situația actuală, chiar dacă studiul este vechi de 76 de ani.
Publicat în 1948 de Academia Română, studiul intitulat „Cercetări experimentale asupra inteligenței la români, prezentate de C. Rădulescu-Motru și I.-M. Nestor” are o concluzie care încă stârnește dezbateri:
„Bănățeanul este, în medie, mai inteligent decât Românii din celelalte provincii. Al VII-lea loc îl ocupă Olteanul”.
Studiile care au marcat debutul psihologiei experimentale în România nu au mai fost reluate până în prezent. În contextul actual, caracterizat de o cenzură stringentă, în care tot ceea ce nu este considerat „politically correct” este respins sau reprimat fără ezitare, este puțin probabil ca astfel de cercetări să fie făcute publice. Singurele evaluări care mai oferă o perspectivă asupra nivelului de educație și inteligență a românilor, Testele PISA, sunt adesea criticate, interpretate și în cele din urmă ignorate.
Cu toate acestea, în perioada în care Academia Română avea libertatea să publice studii de acest gen, realitatea era… intrigantă.
Rezultatele studiului lui Constantin Rădulescu-Motru au fost prezentate in-extenso de descopera.ro:
„În perioada 1934 – 1940, o echipă de cercetători de la facultăţile de Filosofie şi Litere, din Bucureşti, au iniţiat un studiu pentru alcătuirea unei Antropologii somato-psihologice româneşti. Cercetarea a pornit de la o observaţie referitoare la coeficientul de inteligenţă al românilor care părea să difere de la o regiune la alta. Ea urma să servească Guvernului României pentru a facilita elaborarea unei politici economice”.
Cum s-a desfășurat studiul
Sub îndrumarea lui I.M. Nestor și C. Rădulescu-Motru, studiul a fost structurat într-un „domeniu somatic” și unul „psihic” și a implicat un eșantion de 143.854 de români.
În lucrarea lor intitulată „Cercetări experimentale asupra inteligenței la români”, specialiștii au adoptat o „definiție restrânsă a inteligenței”. Astfel, ei au înțeles inteligența ca fiind un „factor mental ireductibil și constant, care permite individului să formuleze relații logice”. Cu alte cuvinte, au analizat, în esență, capacitatea fiecărui individ de a gândi logic. Rezultatele obținute prin măsurarea inteligenței au fost completate de alte date obținute în urma cercetărilor privind personalitatea, imaginația, spiritul de observație și sugestibilitatea.
Testarea inteligenței a fost efectuată pe un grup format din 59.817 persoane cu vârste cuprinse între 10 și 44 de ani. Cercetările au inclus locuitori din întreaga țară, provenind din diverse județe, grupul examinat fiind compus din școlari, elevi de școli militare (ofițeri și subofițeri), soldați, studenți, ucenici, medici, profesori, funcționari, învățători etc.
S-au utilizat patru teste specifice
Având în vedere evoluțiile recente în domeniul testării inteligenței, cei doi specialiști au optat pentru utilizarea a patru teste specifice. Unul dintre acestea a fost Testul Lahy, de gândire logică, care consta în opt probe și includea exerciții cu proverbe, arbori genealogici, silogisme, sinonime, interpretare de texte și probleme de aritmetică. De asemenea, s-a folosit și cunoscutul test American Army, creat de Robert Yerkes și utilizat pentru selecția armatei în Primul Război Mondial (1914-1918). Celelalte două teste au fost Testul de Inteligență N.I.I.P., împrumutat de la colegii din Londra, și Testul de Gândire Logică Monnin, creat de un cercetător francez în 1935.
Laboratorul de Psihologie Experimentală a tradus și adaptat toate testele pentru contextul românesc. Întrebările și probele au fost structurate în funcție de nivelul de dificultate. Acestea au fost incluse într-un caiet de inteligență care cuprindea între 60 și 200 de probleme. Soluționarea acestuia necesita, în medie, 2-3 ore fără întrerupere. Cu toate acestea, fiecare participant avea libertatea de a-și aloca timpul necesar pentru rezolvarea problemelor sub supravegherea specialiștilor. Durata necesară pentru finalizarea unui caiet oferea indicii despre rapiditatea cu care participanții rezolvau problemele și era corelată cu exactitatea răspunsurilor.
Scara de evaluare a inteligenței
Scara de evaluare a inteligenței a cuprins gradele de la A la F, unde A indica un nivel excepțional de inteligență, iar F indica un nivel foarte slab. În ceea ce privește rapiditatea în gândire, aceasta a fost notată pe o scară numerică de la 1 la 6. 1 reprezenta o rapiditate excepțională în gândire. 6 indica o încetinire semnificativă în procesul de gândire.
Conform rezultatelor, în medie, persoanele testate prezentau un nivel de inteligență normal și o rapiditate de gândire peste medie, fiind notate schematic ca D3. Totuși, în urma analizelor, experții au observat o ușoară diferență între subiecții de sex feminin și cei de sex masculin. Media aritmetică a celor din urmă a fost mai mare, respectiv 51,04 comparativ cu 48,94. Aceeași discrepanță s-a constatat și între cei născuți în mediul rural și cei din mediul urban, unde inteligența celor proveniți din mediul urban a fost superioară celei a celor din mediul rural.
