Pe fondul crizei generale, doua domenii ramasesera, pentru intreprinzatorul de rand, bune de stors bani: confectiile si incaltamintea. Nu putine au fost fabricutele de profil care, ridicate peste noapte, au reusit sa obtina, in doar doi-trei ani, profituri bunicele. Nu la fel s-a intamplat cu cel mai mare producator de incaltaminte din tara - Clujana. Intreprinderea are datorii de 148 miliarde lei si urmeaza sa fie lichidata.Conform datelor oferite de Radu Moldovan, sef de serviciu la FPS Cluj,
Pe fondul crizei generale, doua domenii ramasesera, pentru intreprinzatorul de rand, bune de stors bani: confectiile si incaltamintea. Nu putine au fost fabricutele de profil care, ridicate peste noapte, au reusit sa obtina, in doar doi-trei ani, profituri bunicele. Nu la fel s-a intamplat cu cel mai mare producator de incaltaminte din tara – Clujana. Intreprinderea are datorii de 148 miliarde lei si urmeaza sa fie lichidata.
Conform datelor oferite de Radu Moldovan, sef de serviciu la FPS Cluj, Clujana inregistra anul trecut o pierdere de 45 miliarde lei, desi in 97 obtinuse un profit net de trei miliarde lei. Datoriile societatii au crescut la 148 miliarde lei in 1998, fata de 100 milioane lei, in 1997. Numarul salariatilor s-a diminuat cu o cincime: din 7.472 in 97, au ramas doar 5.930, anul trecut.
Cand vine vorba de cauze, fiecare arunca vina pe celalalt: FPS ii acuza pe manageri de incompetenta, directorii dau vina pe FPS ca nu i-a sustinut financiar, si ambii pe banci, sustinand ca dobanzile au fost prea mari.
Directorii si-au pazit
propriul buzunar
La 16 octombrie 97, FPS il ungea pe Gheorghe Schraum director general, in locul lui Pompei Gruita. Celui din urma, sindicatele, prin vocea liderului Eugen Chetan, i-au imputat facilitarea unui import de piei brute din Canada la preturi de 3 USD/kg. Acestea s-ar fi putut obtine mult mai ieftin din tarile Uniunii Europene, pentru care taxele de import la piei erau de 5% (in baza acordurilor de liber schimb semnate de Romania), fata de 220%, cat erau taxele pentru zona din afara UE. Totusi, tranzactia a fost incheiata, intermediar fiind Arpimex Bucuresti, fosta intreprindere de import-export a Securitatii. „Din materia prima canadiana s-au realizat produse cu fata puternic finisata, care nu erau cerute la export”, sustine Sabin Pop, membru in Comisia economica a Senatului.
Nemultumit a fost insusi Radu Sarbu, pe atunci presedintele FPS Cluj, care ii reprosa lui Gruita „incompetenta manageriala, prin contractele si asocierile neavantajoase, exporturile prin societatile fantoma si livrarea de cantitati semnificative unor firme falimentare”. Inlocuirea era inevitabila. Desi numit interimar, Gheorghe Schraum, imediat dupa instalare, majoreaza salariile cu 14%. In maximum doua luni, Schraum trebuia sa organizeze concurs pentru postul de manager. Dar probele nu mai au loc, intrucat FPS „uita” sa elaboreze normele metodologice. Totusi, la inceputul lui 98, Schraum renunta la post. Pentru functia de director ramaneau in cursa trei oameni: Sabin Pop, devenit ulterior senator (fost sef la sectia Tabacarie), Mihail Maties (sef serviciu Export) si Dan Ungureanu (angajat la acelasi serviciu). FPS il prefera pe Ungureanu. La acea data, societatea avea o datorie de 100 miliarde lei si o productie pe stoc in valoare de 50 miliarde lei. Noul manager promite ca, pana la sfarsitul anului, Clujana va produce doua milioane de perechi de incaltaminte si isi va redresa situatia financiara. Promisiunile n-au tinut de cald nimanui. La inceputul verii, salariatii intrerup lucrul, reclamand lipsa comenzilor si intarzierile la plata salariilor. Consiliul de administratie (CA) adopta o hotarare „revolutionara”: sa ia 10% din salariul celor din sectiile unde este de lucru si sa il distribuie in zonele unde se stagneaza. Si alte variante de salvare au fost vehiculate, dar nici una nu s-a concretizat. Ungureanu renunta la o mare parte din personal.
La scurt timp, acelasi Ungureanu este debarcat, locul fiindu-i luat de Mihail Maties. Schimbarea aduce la lumina afacerea Safety. La adunarea generala a actionarilor din decembrie, actionarii afla cu stupoare ca, in primavara acelui an, mai multe camioane incarcate cu incaltaminte s-au indreptat spre firma amintita. Arabii de la Safety au platit marfa cu 4 USD/ buc. (circa 40,000 lei!…), ulterior comercializand-o la pretul pietei – 29 USD/buc. (290.000 lei). Clujana pierdea din aceasta „afacere” peste sase miliarde lei.
Actionarii se supara pe administratori, dar nu mai pot face nimic. Recuperarea banilor prin instanta era mult prea costisitoare. 200 milioane lei reprezenta doar taxa de timbru, iar societatea avea numai la Bancorex o datorie de 89 miliarde lei. Noul director ridica din umeri: a facut demersuri la Safety, dar banii sunt dusi.
In septembrie, un alt fapt uimeste opinia publica: se fac reangajari la Clujana. 279 de persoane sunt in probe, dar nu dintre fostii salariati, caci contractul colectiv de munca prevedea ca disponibilizatii nu pot fi reangajati decat dupa doi ani. Reangajarile au fost necesare, se justifica Maties, intrucat, dupa disponibilizari, multe locuri de munca au ramas neacoperite. Nu dupa mult timp, conducerea ia si alte decizii cu totul „originale”. Astfel, se solicita fiecarui angajat sa contribuie cu cel putin 200.000 lei pentru redresare. Dar angajatii nu strang decat 193 milioane lei, o nimica toata pe langa cele opt miliarde necesare. In plus, Bancorex refuza sa ajute financiar Clujana, deoarece imprumut la imprumut nu se face. Maties mai vine cu o propunere: in contul datoriilor, Bancorex sa primeasca actiuni Clujana, (la 25.000 de lei, valoare nominala). Proiectul s-a lovit de refuzul ferm al FPS, care ar fi ramas cu doar 35% din cele 51% actiuni detinute.
Suspiciuni plutesc si asupra unor tranzactii. Presa locala a relatat despre tranzactia facuta cu HH Brown Shoe Co. Inc din Connecticut (SUA). Pentru ca nu a primit marfa la timp, firma americana si-a oprit 30.000 USD, cat ar fi costat-o transportul cu avionul. In replica, societatea clujeana a stocat in depozite materie prima de la HH Brown, in valoare de 401.463 USD. Surpriza insa: marfa „sechestrata” era buna de aruncat. Pe de alta parte, reprezentanta HH Brown Romania (director de vanzari – Mihail Maties) a fost radiata din registrele comertului.
Neoficial, Clujana
era de mult inchisa
In ultimii doi ani, iscusinta directorilor in a-si menaja propriile interese a adus Clujana in lichidare. Ultimele sanse de redresare au scapat printre degete. Fondul de Investitii Romano – American (FRAI) isi exprimase intentia de a imprumuta Clujana cu doua milioane USD, dar, ulterior, directorul Maties a dat vina pe presa pentru esec, motivul retragerii fiind „mediatizarea negativa” a societatii. Demersuri s-au facut si la Ministerul Industriei, dar nici de acolo nu a venit un raspuns favorabil. O ultima speranta: clujeanul Radu Sarbu sa accepte garantarea unui imprumut de la Bancorex. Dar jocurile erau de mult facute.
In protocolul semnat cu Banca Mondiala, Clujana se afla pe lista societatilor ce vor fi lichidate pentru privatizare. De altfel, a fost deja inchisa operational: incepand cu 1 iunie, activitatea se va reduce in majoritatea sectiilor si se vor opera concedieri masive. Ultima sansa a Clujanei si a clujenilor ce au lucrat aici ramane aceea ca FPS sa nu taraganeze, din motive doar de el stiute, privatizarea.
Manuela Preoteasa