Considerată una dintre cauzele dezastrului din cinematografie, amânarea privatizării cinematografelor de stat s-a prelungit din cauza lipsei de strategie în domeniu şi a puternicei opoziţii a regizorilor din vechea gardă.

Din totalul de 304 săli de cinematograf aflate în proprietatea privată a statului, un număr de 111 săli sunt închise, 99 sunt închiriate cu destinaţia schimbată, 62 sunt închiriate cu păstrarea activităţii de difuzare de film şi 36 de săli sunt folosite direct de către Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor RomaniaFilm (RADEF) pentru proiecţia de filme. Aşa arată ultima centralizare de la Ministerul Culturii, comunicată de Cornelia Paloş, consilierul secretarului de stat Ioan Onisei, cu atribuţii în cinematografie.
În economia generală a industriei cinematografice autohtone, ceea ce ar fi trebuit să fie principala verigă de distribuţie, cinematografele, practic, nici nu contează. Ca dovadă stă faptul că acestea contribuie la totalul Fondului Cinematografic Naţional cu un procentaj de numai 2,17%. Totalul încasărilor în cinematografe a fost, până în 10 decembrie 2006, de puţin peste 7 milioane de euro şi de 6,5 milioane pe întreg anul 2005, potrivit Agenţiei Champions.

Conform Registrului Cinematografiei, sunt active în prezent 94 de săli de cinema. Doar 36 dintre acestea sunt administrate de stat prin RADEF.
Situaţia cinematografelor este descrisă fără excepţie de la cel mai mare şi până la cel mai mic om din industrie cu epitete grele, ce pleacă de la „dezastruoasă“ şi „jalnică“, mergând până la „hoţie, jaf şi crimă!“. Cinematografele au fost întotdeauna la intersecţia patimilor politice şi a intereselor economice ale tuturor celor care s-au perindat la putere. Acestea sunt disputate de cel puţin trei cercuri de interese, dintre care Guvernul şi sindicatele din RADEF au avut parte de o largă expunere în presă, în vreme ce al treilea, format din micii investitori şi chiriaşi ai sălilor, au fost uitaţi. Un al patrulea pion, municipalităţile, şi-au „tras partea leului“, dar „pe sprânceană“, cum se vede în „harta politică“ a cedării unor cinematografe către primării.
Sindicatele din RADEF au fost cele mai gălăgioase în a critica strategia Guvernului de vânzare a sălilor, grădinilor şi terenurilor aferente din distribuţia de cinema. Cu spectrul dizolvării deasupra capului, angajaţii din cinematografe solicită ca sălile să intre în proprietatea regiei, şi privatizarea să se facă prin găsirea unui investitor strategic. Într-o ecuaţie de tipul „nu vă lăsăm să le vindeţi voi, le vindem noi“, reprezentanţii Guvernului încearcă să mai câştige puţin timp, până la evaluarea activelor şi la începerea efectivă a licitaţiilor, în lunile ianuarie sau februarie 2007.

Unul dintre cineaştii care s-au opus, încă din start, privatizării cinematografelor este regizorul Sergiu Nicolaescu. El susţine şi acum că statul trebuie să păstreze o reţea de distribuţie la nivel naţional, care să fie privatizată numai după ce „criza spectatorilor“ va fi trecut.
Vânzarea se va face către mai mulţi investitori strategici
Ioan Onisei spune că strategia de vânzare conţine suficiente elemente de siguranţă, astfel încât distribuţia de filme să nu fie distrusă. Contractele de vânzare se vor încheia cu clauze care anulează vânzarea în cazul nerespectării obligaţiei de preluare a personalului şi a folosirii cinematografelor în alte scopuri. „Investitorul strategic nu va fi unul, ci mai mulţi, vânzarea făcându-se pe lanţuri de trei până la zece active“, spune consilierul Cornelia Paloş.

Ce nu explică reprezentanţii guvernamentali este preferinţa pentru „cedările colorate politic“ ale unor săli. Onisei susţine că destinaţia culturală a sălilor a primat în alegerea lor. La Braşov, se va face Filarmonică, la Cluj, doar preşedintele PD Emil Boc ştie ce se va alege de „Republica“, cea mai rentabilă sală din România! Onisei este contrazis flagrant de cazul cinematografului „Flacăra“ din Olteniţa, pentru care primăria a solicitat trecerea în proprietatea municipalităţii (sala a fost construită la începutul secolului XX cu 90% finanţare municipală şi a locuitorilor din oraş!) pentru a-l transforma în lăcaş cultural.
Care este soluţia cu cinematografele? – am întrebat un cineast mai tânăr, care este implicat şi în distribuţia privată de filme, în săli. Tudor Giurgiu, mai cunoscut în calitatea sa de preşedinte al televiziunii publice, ne-a spus că orice s-ar întâmpla, situaţia nu are cum să fie mai proastă decât în prezent, când distribuţia de stat este practic distrusă. „De aici în zece ani, prin investiţii ce pot ajunge şi la un milion de euro într-o sală şi cu răbdare, multă răbdare, ne vom putea reface distribuţia de film în cinematografe.“ 

Cinematografele transferate politic către primării

Guvernul a decis, în şedinţa din 7 decembrie, trecerea unui număr de 18 cinematografe în domeniul public al unor oraşe, municipii sau judeţe. Un număr de 13 săli au fost date unor primării ale alianţei DA, două către UDMR şi una PPCD.

Cinematograful Primar

Patria (Braşov) George Scripcaru, PD
Republica (Cluj-Napoca) Emil Boc, PD
Modern (Suceava) Ion Lungu, PNL
Capitol (Timişoara) Gheorghe Ciuhandu, PPCD
Transilvania şi Libertatea (Oradea) Petru Filip, PD
Tineretului (Caransebeş) Marcel Vela, PNL
Victoria (Călăraşi) Nicolae Dragu, PNL
Chioarul (Şomcuţa Mare) Butean Ioan Petru, PNL
Arta (Cristuru Secuiesc)  Lajos Benyovszki, UDMR
Progresul (Drăgăşani) Gheorghe Iordache, PNL
Pescăruş (Brăila) Sever Cibu, PNL
Lumina (Gura Humorului) Marius Ioan Ursaciuc, PNL
Zarand (Brad) Florin Cazacu, PSD
Victoria (Covasna) Zsuffa Levente, independent
Transilvania (Miercurea Ciuc) Robert Kelemen Raduly, UDMR
Alutus (Slatina) Valcov Darius, PD
Flacăra (Râmnicu-Vâlcea) Mircia Gutau, PD