Metalele prețioase par a fi, în ultima perioadă, o sursă de dezamăgire. Este, în special, cazul aurului. Teoretic, acesta ar fi trebuit să fie o investiție deosebit de atractivă în vremuri incerte, cu încercări sociale și economice. Într-o perioadă de injecții masive de lichiditate, aurul a „reușit” contraperformanța de a scădea, într-un an, până pe 28 iunie, cu 3.7%. Față de vârful din august anul trecut până pe 30 iunie se înregistrează o scădere de 14.8%.

Argintul are un profil diferit: deși a pierdut tot aproximativ 14% din vârf, este mai sus cu aproximativ 44% față de acum un an. Argintul, cu o pondere de utilizare industrială mai mare decât a aurului, inclusiv în industria auto și a panourilor solare, s-a distanțat în ultimul an de valorile relativ scăzute dintr-o perioadă de aproximativ 5 ani începând din 2015.

Platina a pierdut 25% din vârful lunii februarie, dar este încă cu 30% peste nivelul din 30 iunie anul trecut.

Paladiul, cu un avans de 45% într-un an (până pe 30 iunie) și doar 8.5% distanță de vârful din mai, stă cel mai bine.

În același timp, piețele de capital privesc cu euforie situația actuală, încurajate de procesul amplu de vaccinare și redeschiderea unora dintre economiile majore, fără a lua serios în calcul noi riscuri din zona de sănătate. E o stare de bine în bursele majore, cu vârfuri record atinse în SUA în mai multe zile ale lunii iunie și în Germania acum două săptămâni.

Ce ar putea explica contraperformanța metalelor prețioase clasice și mai ales a aurului?

Revenirea rapidă a economiilor e un răspuns. Reziliența a fost susținută de digitalizare și lucrul la distanță, alături de reorientarea dinspre anumite cheltuieli din zona de servicii către altele, în zona de bunuri. În ultimele luni, preocuparea că inflația va aduce în cele din urmă dobânzi mai mari a jucat, de asemenea, un rol important, aurul preferând în general perioadele de dobânzi scăzute, deși corelația istorică e imperfectă.

Totuși, un alt aspect ar putea fi esențial: în zona capitalurilor speculative, monedele virtuale au reprezentat un concurent major. O parte din fluxurile care ar fi putut fi dirijate spre aur și alte metale prețioase au fost, astfel, absorbite de un ecosistem înfloritor, nu doar de bitcoin și ethereum, ci de o pleiadă de nume și instrumente relativ noi. Față de acum un an (30 iunie), bitcoin este cu 267% mai sus, iar ethereum cu peste 880%.

Rezultatul e cu atât mai spectaculos cu cât bitcoin a pierdut 45% din vârf, iar ethereum 48%, până pe 30 iunie – ne putem imagina ușor care ar fi fost procentele de randament dacă cele două cotații ar fi fost mai aproape de vârfuri. Seducția exercitată de monedele virtuale ar putea fi una dintre forțele importante care au dus la o slabă performanță a aurului în ultimul an.

Care sunt, în acest moment, perspectivele?

Prin privirea în oglinda retrovizoare, ar putea părea că aurul este deja un fenomen depășit, învechit, nepotrivit cu economia digitală, fără alura atractivă a instrumentelor create și distribuite cu ajutorul tehnologiei. Deși o anume strălucire, clasică, greu de concurat în inimile fanilor săi rămâne, la prima vedere, metalul prețios e în plin proces de cedare a unei porțiuni din portofoliile investitorilor în favoarea altor active, fie ele de tipul acțiunilor, materiilor prime sau monedelor virtuale (criptomonede).

Vorbim aici mai ales despre aur – abordarea pentru argint, platină, paladiu poate fi diferită prin prisma rolului jucat în aplicații industriale, inclusiv în domenii în creștere precum electrificarea sectorului auto și noile tehnologii verzi.

Cu toate acestea, a sucomba în fața unei abordări pesimiste, ar putea fi, într-un orizont de timp larg, o capcană. Deși pe termen scurt numeroase incertitudini rămân, în perspectiva noastră nu ar fi o surpriză ca noi maxime istorice să fie înregistrate pe aur în 1 – 2 ani.

O reglementare și mai restrictivă a criptomonedelor în SUA sau Europa, urmând inspirația Chinei posibil în spirit, nu neapărat în formă este, în opinia noastră, un risc real pentru evaluările din domeniu. Dincolo de fluctuațiile mari pe termen scurt, ar putea fi un catalizator pentru redescoperirea aurului.

Mai important, retragerea trilioanelor de dolari injectate prin programe monetare sau cheltuieli publice în economia globală dinspre SUA, zona Euro, Japonia, Marea Britanie și multe alte state va fi dificil de făcut într-un ritm ridicat. Vor persista astfel unele preocupări relativ la inflație sau prețul activelor, care ar duce, în cele din urmă, la redescoperirea aurului ca factor de diversificare în portofolii. Revizitarea maximelor istorice ale prețului aurului, urmate de depășirea lor, pe orizont de 1 – 2 ani ar deveni astfel un scenariu de luat în seamă.

Sursă foto: Dreamstime