Interpunerea in lantul de compensare a unor firme ce utilizeaza traficul de influenta ca principal argument in incheierea unor tranzactii comerciale a transformat sistemul de compensare intre agentii economici in generator de decapitalizare pentru firmele cu capital de stat.
Numarul firmelor care incheie lanturi de compensare intre agentii economici a crescut mult in ultima perioada. Desi exista un sistem de compensare institutionalizat la Ministerul Industriei si Comertului (MIC), acesta este ocolit deliberat, in beneficiul unor firme private in care sunt implicati demnitari sau functionari din ministere si chiar persoane cu functii de conducere in societatile nationale implicate in circuitele de compensare.
Derulata sub girul unor inalte oficialitati, procedura de compensare a datoriilor a condus la decapitalizarea firmelor de stat prin transferul capitalului in sectorul privat si la cresterea blocajului financiar de la 50.000 miliarde lei, cat era estimat la inceputul anului 1998, la peste 120.000 miliarde, in toamna acestui an. Concludenta in acest sens este declaratia fostului ministru al industriei, Mircea Ciumara: „Propunerea facuta de mine, ca ministru, referitoare la realizarea unui sistem oficial de compensare, nu a fost primita cu entuziasm nici in minister, si nici in mediul politic. Sunt convins ca daca acest proiect ar fi fost aplicat in termeni reali si nu numai de ochii lumii, am fi putut elimina tot acest trafic din retelele de compensare.”
Capitalul firmelor se scurge catre intermediari
Pe baza unor oferte primite de cateva societati comerciale cu capital de stat de la firme care incheie astfel de contracte, se poate merge pe firul lantului de compensare si se poate constata modalitatea in care capitalul societatilor din circuit se scurge catre firma intermediara.
Intr-o prima etapa, intermediarul face o oferta de cumparare de bonuri de energie catre firmele prestatoare de servicii catre Conel. Intermediarul stie, din surse bine plasate in functii in aceasta societate nationala, care sunt firmele ce au acceptat plata serviciilor in bonuri de compensare cu energie electrica. Si pentru ca aceste firme gasesc greu un alt agent economic cu care sa inchida lantul de compensari, intermediarul joaca rolul salvatorului, intrand cu bani in sistem, desi legea nu permite aceasta interventie.
Hotararea de Guvern nr. 135/ 1998 stabileste modul in care pot fi utilizate bonurile de compensare emise de societatile nationale. Normele metodologice de aplicare a acestei hotarari prevad ca bonurile de compensare nu pot fi schimbate contra numerar.
Solutii inteligente
pentru ocolirea legii
Dar, pentru a ocoli aceasta prevedere, firmele care inchid lanturile de compensare au gasit o solutie ce le permite plata bonurilor cu numerar (si pastrarea unui comision pentru serviciul prestat, adica alimentarea cu lichiditati). Societatea care detine bonurile de compensare le vinde firmei intermediare in baza unui contract prin care intermediarul se obliga sa livreze in schimb materii prime sau materiale. In momentul in care circuitul s-a inchis si bonurile s-au intors la Conel, intermediarul transmite catre adevaratul proprietar al bonurilor o cerere prin care sustine ca nu mai poate livra marfa prevazuta in contract, dar poate achita contravaloarea ei (in cele mai multe cazuri mult diminuata) in numerar. Circuitul fiind inchis, prevederile HG nr. 135/1998 nu mai sunt valabile. Iar conducerea companiei care a vandut intermediarului bonurile de compensare cu energie nu prea mai are alta solutie decat sa accepte plata in numerar la valoarea stabilita de intermediar.
SNP Petrom trage ponoasele compensarilor
Odata intrate pe mana intermediarului, bonurile de compensare sunt plasate la o firma care are datorii catre Conel, dar presteaza servicii catre SNP Petrom. In schimbul bonurilor de energie electrica, intermediarul primeste de la aceasta firma, prin intermediul Petrom, produse petroliere.
Produsele petroliere primite in acest fel nu au inclus in pretul lor taxa de drum si TVA. In ultima etapa, intermediarul vinde produsele petroliere catre Conel, contra numerar, la preturi mai mici decat pretul de la poarta rafinariei (care include taxele si accizele). SNP ramane astfel cu datorii de mii de miliarde lei la bugetul de stat, in timp ce intermediarii nu au decat de incasat diferentele de pret.
Presedintele SNP Petrom, Ion Popa, sustine ca ordinele de compensare nu sunt avantajoase pentru societate, deoarece produsele petroliere sunt purtatoare de accize. „Noi ramanem cu datoriile catre buget, iar intermediarii au dezvoltat o piata secundara. La inceput, compensarile au reprezentat jumatate din incasari, dar am renuntat pe parcurs la ele si acum reprezinta 20-25%. In urma lor am ramas cu datorii de aproape 2.000 miliarde lei. Motiv pentru care le-am stopat anul trecut, iar de aici a aparut o serie intreaga de presiuni asupra noastra.
Am inteles regula jocului si am solicitat MIC renuntarea la aceste compensari. Nu am primit nici un raspuns. Societatile care lucreaza cu ordine de compensare s-au plans la prefecturi ca Petrom le baga in faliment daca nu continua platile prin compensare”, declara domnul Popa. Conducerea SNP a inaintat anul trecut ministrului Berceanu o adresa (3.864/14 septembrie 1998), in care explica problemele provocate de sistemul de compensare.
Totusi, ministrul industriei sustine ca activitatea intermediarilor vine in sprijinul diminuarii blocajului financiar.