Ordinele introduse online de către clienţi încep să deţină o pondere tot mai mare în totalul tranzacţiilor pe piaţa de capital. De la tranzacţiile realizate sub cerul liber pe Calea Lipscani, acum 125 de ani, Bursa a ajuns în prezent un loc în care totul se întâmplă pe calculator, mai nou chiar şi introducerea ordinelor de tranzacţionare.
Platformele de tranzacţionare online au, în România, o istorie de nouă ani, în anul 1999 fiind implementată prima soluţie de acest fel, de către Vanguard. Între timp, introducerea computerizată a ordinelor de tranzacţionare de către clienţi a devenit din ce în ce mai răspândită, iar în prezent există 23 de SSIF-uri, din cele 75 de pe piaţă, care au platforme de tranzacţionare online.
Costurile pentru a implementa un sistem de tranzacţionare online sunt destul de ridicate, însă în cea mai mare parte a cazurilor se justifică. „Implementarea platformei a presupus cheltuieli destul de mari, dar şi îmbunătăţirea acesteia şi oferirea unor noi facilităţi a crescut costurile“, spune Emanuela Bodaş, director comercial Estinvest. „Este greu de apreciat, însă costurile au fost la nivelul zecilor de mii de euro“, estimează Nicolae Gherguş, preşedintele Confident Invest, investiţia iniţială necesară dezvoltării in-house a sistemului Confidential Trader.
În unele situaţii, costurile de lansare a tranzacţionării online sunt mai greu de estimat. La SSIF Broker, de exemplu, platforma de tranzacţionare online utilizează aceeaşi bază de date cu clienţi şi unele funcţii ale programului informatic dezvoltat anterior pentru tranzacţionarea asistată de brokeri.
Creşte preferinţa pentru tranzacţii online
Chiar dacă investiţiile necesare pentru dezvoltarea şi întreţinerea aplicaţiilor sunt de dimensiuni considerabile, puţini sunt cei care se pot plânge. Faptul că SSIF-urile şi-au putut permite să ceară comisioane mai mici la tranzacţiile online le-a ajutat să îşi mărească şi rulajele.
Numărul clienţilor care tranzacţionează prin intermediul platformei online este, în unele cazuri, mai mare de jumătate din totalul clienţilor companiei. La Intercapital, de exemplu, din cei 3.570 de clienţi care tranzacţionează acţiuni, 1.698 fac asta prin intermediul sistemului Ktrade, iar la Confident Invest, numărul celor cu conturi de tip Web Account a ajuns la aproximativ 40% din totalul clienţilor.
Există şi companii la care încă predomină conturile asistate de brokeri, mai ales în cazul celor care au o extindere teritorială mare. Potrivit lui Octavian Râşniţă, de la SSIF Broker, din cei aproximativ 13.000 de clienţi ai societăţii, circa 1.000 tranzacţionează prin internet, adică 7,7% din total. La Estinvest, procentajul este ceva mai mare, de 20%, 1.000 din cei 4.000 de clienţi fiind „fideli“ internetului. Un fapt interesant este că, în general, ponderea rulajelor generate de „internauţi“ în total este mai mare decât ponderea numărului de clienţi de acest tip.
Platforme diferite de tranzacţionare
În ceea ce priveşte modul în care funcţionează platformele de tranzacţionare online, se poate spune că acestea sunt de trei feluri: de tip aplicaţie, instalate pe calculatorul utilizatorului, de tip html (web 1.0), care rulează exclusiv de pe serverul societăţii de brokeraj, şi de tip jawa (web 2.0), care îmbină caracteristicile primelor două, utilizând atât resursele serverului, cât şi pe acelea ale calculatorului clientului, fără să fie nevoie de instalarea vreunui program special. Marea majoritate a societăţilor folosesc platforme de tip html, care oferă o mare uşurinţă de utilizare, singurul dezavantaj putând apărea în cazuri de suprasolicitare a serverului companiei.
„Dintre sistemele de tranzacţionare care lucrează în mod web, avem pretenţia că deţinem cel mai rapid sistem; din momentul validării ordinului, când are loc verificarea soldului de bani sau de instrumente financiare, şi până la primirea de către client a mesajului de introducere în piaţă, în reţeaua metropolitană a sediului central, timpul este sub o secundă“, spune preşedintele Confident Invest, unul dintre puţinele SSIF-uri, dacă nu chiar singurul, care utilizează tehnologia web 2.0.
Nici celelalte firme nu au a se plânge, timpul de procesare a ordinelor fiind, în general, de câteva secunde. Cât despre perspectivele tranzacţiilor online, acestea sunt, în mod clar, pozitive. „Considerăm că, în mod evident, comunicarea prin internet va avea o importanţă din ce în ce mai mare, chiar dacă un număr mare de investitori vor continua să tranzacţioneze prin intermediul brokerilor. Cu timpul, probabil va creşte din ce în ce mai mult numărul investitorilor care tranzacţionează online“, anticipează Octavian Râşniţă.
