Proprietarii de mașini tradiționale au parte de noi vești în ceea ce privește vehiculele lor. Un nou raport al Curții de Conturi Europene arat că interzicerea acestora nu este chiar atât de ușoară. Instituția a oferit și argumente.
Mașinile tradiționale, greu de interzis total în UE
Luni, Curtea de Conturi Europeană a emis un comunicat în care susține că interzicerea vânzării de mașini noi cu motoare cu ardere internă începând cu 2035 va întâmpina mai multe provocări. Totuși, numește inițiativa lăudabilă.
Uniunea Europeană a făcut pași înainte în diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu excepția sectorului transporturilor. Acesta contribuie cu aproximativ o pătrime din totalul emisiilor de acest tip din Europa.
„Pactul verde nu se poate concretiza dacă nu se combate problema emisiilor provenite de la autoturisme.
Cu toate acestea, suntem obligaţi să recunoaştem că, în pofida ambiţiilor înalte şi a cerinţelor stricte, majoritatea autoturismelor convenţionale încă emit la fel de mult CO2 ca în urmă cu 12 ani”, a declarat Nikolaos Milionis, membru al ECA.
Deși eficiența motoarelor s-a îmbunătățit, această îmbunătățire este echilibrată de creșterea greutății mașinilor, în medie cu aproximativ 10%, și a puterii motoarelor, cu aproape 25%, pentru a face față acestei creșteri de greutate.
Mașinile hibride reîncărcabile sunt vehicule cu emisii scăzute
Auditorii au observat că mașinile hibride reîncărcabile, așteptate să faciliteze o tranziție netedă de la vehiculele cu motoare cu ardere internă, rămân încă clasificate ca „mașini cu emisii reduse”, chiar dacă diferența dintre emisiile măsurate în condiții de laborator și cele observate în condiții reale de conducere este, în medie, de 250%.
În plus, alternativele de combustibili, precum biocombustibilii, e-combustibilii sau hidrogenul, sunt deseori considerate ca posibili înlocuitori ai benzinei și motorinei.
În raportul lor referitor la biocombustibili, auditorii UE au subliniat absența unei strategii clare și stabile care să abordeze problemele pe termen lung ale sectorului: disponibilitatea combustibilului, costurile și impactul asupra mediului.
„Dat fiind că nu sunt disponibili pe scară largă, biocombustibilii nu pot oferi o alternativă fiabilă şi credibilă pentru autoturismele noastre”, a susţinut Milionis.
Ce spun auditorii despre biocombustibili?
Auditorii au observat că industria europeană a bateriilor a rămas în urma competitorilor săi la nivel mondial. Pe fond, asta ar putea submina capacitățile interne ale Europei înainte ca acestea să fie pe deplin dezvoltate.
Mai puțin de 10% din producția mondială de baterii are loc în Europa, cu cea mai mare parte fiind realizată de companii din afara Europei.
China controlează o proporție semnificativă de 76% din capacitatea globală de producție.
„Autoturismele electrice pot cu adevărat să pună UE într-o dublă dilemă: prima, între priorităţile ecologice şi politica industrială, şi cea de a doua, între ambiţiile sale legate de mediu şi portofelele consumatorilor”, a afirmat Annemie Turtelboom, membră a ECA.
87% din importurile sale de litiu brut provin din Australia
O problemă esențială care încetinește dezvoltarea industriei europene a bateriilor este dependența sa semnificativă de importurile de resurse din țări terțe, cu care nu există acorduri comerciale adecvate.
- 87% din importurile sale de litiu brut provin din Australia
- 80% din importurile de mangan vin din Africa de Sud şi din Gabon
- 68% din importurile de cobalt sunt din Republica Democratică Congo
- 40% din importurile de grafit provin din China
„UE nu are toţi aşii în mână pentru electrificarea parcului său auto: din cauza problemei accesului la materii prime, a costurilor care trebuie suportate de industrie şi de cetăţeni şi a lipsei infrastructurii, este posibil să piardă pariul”, a adăugat Annemie Turtelboom.
Multe obstacole care afectează circulaţia vehiculelor electrice în UE
În principal, în Uniunea Europeană sunt insuficiente stații de încărcare – la momentul auditului, UE era departe de a atinge obiectivul de un milion de unități până în 2025.
În plus, există o variație semnificativă în disponibilitatea stațiilor de încărcare publice între diferite țări.
Stațiile de încărcare sunt extrem de limitate în est, cu 70% dintre acestea concentrate în Franța, Germania și Țările de Jos.