În cazul în care doriți să plantați pomi în curte, trebuie să aveți în vedere că legislația prevede distanța la care aceștia trebuie să se afle de gardul vecinului. Așa că, dacă nu vreți să aveți probleme sau chiar să fiți nevoiți să tăiați arborii, este bine să respectați prevederile.
Codul Civil reglementează în detaliu aspectele referitoare la distanța minimă de la gardul vecinului la care trebuie plantați pomii. Mai exact, conform articolului 613, aliniatul 1, dacă nu există o legislație locală sau un obicei specific locului, pomii trebuie plantați la o distanță de cel puțin 2 metri față de gardul vecinului sau, în cazul în care gardul nu există, față de linia de hotar.
Cum se măsoară distanța minimă legală?
Distanța legală între pomii plantați și gardul vecinului sau linia de hotar se măsoară de la inima arborelui. Aceasta înseamnă că se ia în considerare distanța de la punctul central al pomului până la linia de delimitare a proprietății.
Este important de reținut că pomii trebuie să fie plantați la o distanță suficientă pentru a nu afecta integritatea gardului sau a împiedica accesul la proprietatea vecină. Dacă această distanță nu este respectată, proprietarul vecin poate solicita scoaterea sau tăierea pomului.
De asemenea, este important de menționat că toate costurile legate de scoaterea sau tăierea pomului vor fi suportate de către proprietarul care a plantat respectivul arbore.
În plus, în cazul în care ramurile sau rădăcinile pomului se extind în proprietatea vecină, vecinul are dreptul să taie aceste crengi sau să păstreze fructele care cad pe terenul său.
Ce spune mai exact Articolul 613 privind distanța minimă pentru arbori
Articolul 613 din Codul Civil prevede exact acest lucru și proprietarii trebuie să cunoască și să respecte aceste reguli pentru a evita eventuale dispute cu vecinii.
„(1) În lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii.
(2) În caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.
(3) Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său”.