Distragerea atenției părinților are un impact negativ asupra interacțiunilor cu copiii. Un nou studiu a constatat că orice formă de distragere a atenției părinților, fie din cauza ecranelor, fie din pricina unor activități non-digitale, are un impact negativ asupra interacțiunii părinte-copil.
Atât distragerile digitale, cât și cele non-digitale au redus sensibilitatea părinților și implicarea copilului. Acest lucru sugerează că nu ecranele în sine, ci mai degrabă atenția divizată, împiedică comunicarea părinte-copil.
Utilizarea tehnologiei a atins cote uriașe, iar înțelegerea modului în care aceasta afectează viața de zi cu zi este crucială.
Oamenii de știință au inventat termenul de „tehnoferență”
Când vine vorba de interacțiunile părinte-copil, oamenii de știință au inventat termenul de „tehnoferență” sau interferență tehnologică. Aceasta apare atunci când interacțiunea părinte-copil și comunicarea sunt perturbate de utilizarea dispozitivelor digitale.
Oamenii de știință din Elveția au analizat distragerea atenției cauzate de dispozitivele digitale, pentru a vedea dacă este mai dăunătoare interacțiunii părinte-copil, decât atunci când distragerea atenției adulților provine din surse diferite, informează Neuroscience.
Când părinții sunt distrași de orice, calitatea și cantitatea interacțiunii părinte-copil sunt afectate
„În acest studiu, arătăm că atunci când părinții sunt distrași, calitatea și cantitatea interacțiunii părinte-copil sunt afectate, comparativ cu atunci când părinții nu sunt distrași”, a declarat profesorul Nevena Dimitrova, cercetător la Universitatea de Științe Aplicate și Arte din Elveția, cercetătorul principal al studiului.
Lucrarea sa a fost publicată în „Frontiers in Child and Adolescent Psychiatry”.
„Acest lucru a avut loc, indiferent dacă acea distragere a venit dintr-o activitate digitală sau non-digitală”, a precizat ea.
Lumea digitală și distragerea atenției
Deși a fost stabilit impactul negativ al părinților care sunt distrași de telefoane în timp ce sunt în preajma copiilor lor, nu se poate spune dacă aceste efecte negative provin din faptul că părintele folosește un ecran sau din faptul că părintele este distras, în general.
Pentru a umple acest gol, echipa din jurul lui Dimitrova a însărcinat 50 de perechi părinți-copii, în care copiii aveau în medie 22 de luni, să se joace împreună timp de 10 minute.
Perechile de participanți au fost împărțite în trei grupuri. În primul grup, nu a existat nicio întrerupere.
În al doilea grup, după cinci minute de joacă, părintelui i s-a dat un chestionar de completat pe hârtie, în timp ce în al treilea grup, tot după cinci minute, părintele a fost instruit să completeze același chestionar, folosind o tabletă.
Părinții care au completat chestionarul au fost instruiți să continue să interacționeze cu copiii lor.
Cercetătorii au descoperit că părinții care au completat chestionarul au fost mai puțin sensibili la semnalele de comunicare ale copiilor. De asemenea, copiii au arătat un nivel mai scăzut de implicare socială față de părinți.
Cu toate acestea, tehnoferența nu a afectat interacțiunile părinte-copil mai mult decât distragerile non-digitale. În schimb, orice distragere a atenției, indiferent dacă a fost cauzată de ecrane sau de creion și hârtie, a avut efecte negative asupra părinților, copiilor și relației lor.
Cercetătorii au subliniat că interacțiunea părinte-copil este cea mai bună atunci când părinții nu sunt deloc distrași. Acest lucru ar putea fi extrem de important pentru părinții cărora le este greu să relaționeze cu copiii.
Înlăturarea „panicii morale”
În mass-media, există informații despre riscurile utilizării ecranului, au spus cercetătorii. Cu toate acestea, cercetările nu susțin teza conform căreia utilizarea ecranului de către copii sau în prezența copiilor este foarte nocivă.
De exemplu, efectele pozitive ale ecranelor asupra dezvoltării psihologice a copilului au fost demonstrate în cercetări anterioare.
„Acest studiu arată cât de important este să ne bazăm pe dovezi științifice, mai degrabă decât pe opinia publică, despre utilizarea ecranului. Nu ecranele în sine sunt dăunătoare pentru calitatea interacțiunii părinte-copil”, a concluzionat Dimitrova.
„În schimb, se pare că faptul că părintele nu este pe deplin implicat în interacțiune are un impact negativ asupra comunicării părinte-copil”, afirmă ea.