Statul ar putea încasa până la 1,4 miliarde de euro în urma adoptării unei amnistii fiscale, sumă apropiată ca dimensiuni de o tranşă din împrumutul acordat de FMI şi CE.
O parte din problemele bugetului s-ar putea rezolva prin repatrierea sumelor „ascunse” de români în străinătate, crede miliardarul Dinu Patriciu. El vede statul încasând până la puţin peste 1% din PIB din taxele de „albire” a banilor negri. Adică ceva mai mult decât o rată din acordul de finanţare cu Fondul Monetar Internaţional. În plus, sunt mari şanse ca sumele intrate în legalitate să fie investite în România. Omul de afaceri consideră că ar putea fi vorba de 15-20 de miliarde de euro, de cinci-şase ori mai mult decât nivelul estimat al investiţiilor străine directe pentru 2010.
Nu toată lumea este la fel de optimistă. Unii cred că fondurile aflate în străinătate nu sunt, în niciun caz, atât de mari. Alţii se îndoiesc că vor fi suficienţi doritori să-şi aducă averile clandestine la suprafaţă, în timp ce unele voci se tem de efectele amnistiei la nivelul contribuabililor corecţi: aceştia ar putea fi încurajaţi să devină evazionişti, văzând cum, în schimbul unei taxe modice, nimeni nu mai întreabă despre cum au fost obţinuţi banii negri.
Guvernul ar putea obţine fonduri de peste 1% din PIB, iar în ţară ar intra până la 20 de miliarde de euro în cazul unei amnistii fiscale, a calculat omul de afaceri Dinu Patriciu. Dincolo de entuziasmul interesat al unora sau de argumentele etice ale altora, ideea merită judecată la rece, cu cifrele pe masă.
Italienii care deţineau în străinătate bani sau active pe care nu le puteau justifica au avut, între 15 septembrie 2009 şi 30 aprilie 2010, ocazia de a le „oficializa“ în cadrul unei amnistii fiscale organizate la iniţiativa cabinetului Berlusconi. În schimbul plăţii unei taxe iniţiale de 5% (care a crescut la 6% în ianuarie şi la 7% în martie), sumele şi bunurile respective au devenit legale, autorităţile nemaifiind interesate de modul de dobândire al acestora. Au fost regularizate, în acest mod, circa 104,5 miliarde de euro, din care peste 90% au fost repatriate. Din taxele percepute, bugetul de stat a strâns 5,6 miliarde de euro.
O parte a banilor negri (circa 198 de milioane de euro) fusese ascunsă în România de către 1.147 de cetăţeni italieni, care au hotărât să intre în legalitate, arată presa din Pensinsulă. Alături de ţara noastră, pe lista destinaţiilor exotice în care italienii îşi ascunseseră fondurile de ochii Fiscului se află Chile, Cuba, China, Ecuador, Egipt, Mongolia, Muntenegru şi Palestina. În total, din aceste ţări au intrat în Italia, prin circa 5.000 de operaţiuni, 1,77 miliarde de euro. În vârful clasamentului se află state cunoscute pentru regimul lor fiscal favorabil. Elveţia domină de departe topul, de aici sosind 71 de miliarde de euro. Urmează Luxemburg, cu 6,8 miliarde, şi San Marino, cu 5,8 miliarde de euro.
La pachet cu relaxarea fiscală
Exemplul italian ar putea fi urmat şi de România, crede miliardarul Dinu Patriciu. „Cred că ar putea fi repatriate, în acest mod, cel puţin 15-20 de miliarde de euro, bani româneşti aflaţi în bănci din străinătate“, spune el. Omul de afaceri consideră că, dacă s-ar aplica o taxă de 3,5-7% din sumele regularizate, statul român ar putea câştiga până la 1,4 miliarde de euro – cam jumătate din deficitul bugetului de pensii estimat pentru 2010 sau puţin peste 1% din produsul intern brut. Lucru care ar mai slăbi din presiunea extremă la care este supus bugetul.
„Dar câştigul principal este că aceşti bani vor fi investiţi în România. Depinde doar de inteligenţa guvernanţilor să adopte o astfel de măsură cu efecte benefice pentru toată lumea“, afirmă Patriciu. Dacă luăm în calcul un nivel estimat al investiţiilor străine directe de 3,5 miliarde de euro în acest an, înseamnă că sumele repatriate în urma amnistiei ar putea fi de cinci-şase ori mai mari decât cele aduse de companiile străine.
Dinu Patriciu mai spune că, pentru a avea efecte maxime, amnistia fiscală trebuie introdusă în paralel cu micşorarea generală a fiscalităţii, decizie pentru care statul trebuie să ofere garanţii că va fi păstrată o perioadă lungă de timp.
În plus, miliardarul crede că ar mai fi necesară introducerea unei taxe, între 2% şi 5%, pentru companiile cu domiciliul fiscal în România, dar care îşi desfăşoară activitatea în alte jurisidicţii (lucru care ar atrage fonduri suplimentare la buget), dar şi restructurarea generală a sistemului financiar. „Avem nevoie de un sistem în trepte“, arată el. Nu în ultimul rând, Dinu Patriciu vede necesară, în paralel cu amnistia fiscală, descentralizarea şi debirocratizarea instituţiilor publice.
Avocatul Gabriel Biriş, founding partner la Biriş Goran, crede că, pentru a creşte atractivitatea acţiunii, ar trebui în primul rând să se renunţe la cuvantul ”amnistie”. ”Belgienii au folosit «impozitarea sumelor repatriate». În al doilea rând, consider că trebuie ca măsura să se refere nu doar la sumele repatriate, ci şi la orice alte averi care nu pot fi justificate prin declaraţii de impozit (bunuri mobile sau imobile), iar impozitul ar trebui să fie unul mic, de maxim 5%, eventual zero dacă banii sunt utilizaţi pentru cumpărarea de bonduri româneşti cu scadenţa de minim doi ani”, spune el.
Biriş mai afirmă că acţiunea ar trebui să se întindă pe maxim şase luni, iar declaraţia nu ar trebui depusăa la fisc, ci la bancă. Banca ar urma să reţină impozitul şi să-l vireze anonim la fisc. Nu în ultimul rând, crede el, declararea averilor ascunse în străinătate nu trebuie să fie ceva opţional. ”Sancţiunea pentru cei care nu o fac trebuie sa fie aspră: averile ce nu pot fi justificate prin declaraţii de impunere trebuie impozitate cu 30% după terminarea perioadei de aşa-zisă amnistie”, arată avocatul. El consideră că poate cel mai important câştig al unei astfel de măsuri ar fi asanarea morală. ”Mulţi au acumulat suficient ca să vrea să doarmă liniştiţi, dar nu pot din cauza dosarelor. Cei ce deţin dosarele nu vor amnistie, pentru că le-ar dezactiva instrumentele de control”, explică Gabriel Biriş.
Principalii opozanţi
Introducerea amnistiei fiscale era propusă, în campania electorală din 2008, şi de către Partidul Social Democrat. Ceva mai aproape de noi, în iunie 2010, o iniţiativă similară a avut şi un ONG clujean, Liga Întreprinzătorului Român (LIR). „În 20 de ani de tranziţie, sume importante au ajuns peste hotare, depozitate de către diverse persoane din România. Statul ar putea să perceapă un impozit de cinci-zece la sută pe sumele respective, care apoi pot fi repatriate fără nicio explicaţie privind provenienţa lor. Banii rezultaţi, de ordinul sutelor de milioane de euro sau chiar mai mult, pot fi folosiţi de instituţiile publice pentru investiţii directe“, a afirmat preşedintele LIR, Adrian Coroian.
La nivelul Puterii, ideea nu este privită însă cu prea multă simpatie. Premierul Emil Boc o caracteriza, acum aproape doi ani, drept „o invitaţie la corupţie“, în timp ce ministrul economiei, Adriean Videanu, afirma, recent, că nu crede în amnistia fiscală. „La nivelul informaţiilor pe care le am, nu cred că sunt români cu mulţi bani în afară, şi o astfel de măsură ar crea mai mult un haos moral“, explica demnitarul.
Şi alte voci s-au pronunţat mai degrabă împotriva unei decizii de acest gen. „Poate aş fi pentru o astfel de măsură dacă aş fi convins că ar avea măcar eficacitatea celei din Italia. Însă mă îndoiesc că este posibil“, afirmă analistul economic Daniel Dăianu.
El consideră că, dacă cei care au făcut evaziune fiscală ar putea fi iertaţi în schimbul unei taxe, cei care au furat şi şi-au ascuns „prada“ în străinătate nu ar trebui să beneficieze de niciun fel de clemenţă. „În plus, probabil că statul ar câştiga mult mai mulţi bani dacă s-ar face presiuni serioase asupra băncilor ca să divulge informaţii în cazurile dovedite de evaziune fiscală. Există, desigur, regula secretului bancar, dar, dacă în cazul luptei cu terorismul aceasta poate fi încălcată, ar trebui să existe o cale şi în cazul evaziunii fiscale“, afirmă Dăianu.
Proprietarul Eurolines, Dragoş Anastasiu, crede că, din punct de vedere moral, o astfel de măsură nu este dezirabilă, pentru că poate încuraja la acţiuni evazioniste, în ideea că la un moment dat va veni o amnistie şi se vor rezolva problemele. ”Din punct de vedere pragmatic, însă, măsura sta in picioare, pentru că este o sursă de venit pentru bugetul statului. În ce măsură cei care au apelat la practici ilegale în trecut vor apela acum la «facilitate» rămâne de văzut, pentru că românii nu se pot compara nici cu danezii şi nici cu elveţienii la mentalitate. S-ar putea ca şi impozitele mici ce ar urma a fi plătite pentru asta să li se pară prea mari”, crede el.
Dar Anastasiu consideră că problema cea mai mare este destinaţia banilor adunaţi în acest fel la buget. ”Dacă se investesc cu cap, atunci măsura poate fi luată, dacă se alimentează o clientelă politică atunci nu face sens. Având în vedere că nu am încredere în modul în care se gestionează banul public în acest moment şi luând în calcul ideea de moralitate, personal nu aş sustine, în acest moment, o astfel de iniţiativă”, concluzionează omul de afaceri.
Soluţia elveţiană
Rareş Şofariu, manager de portofoliu în cadrul KD Capital Management, spune că, din punctul de vedere al specialistului, amnistia fiscală ar putea fi o soluţie. „Însă trebuie analizată în detaliu, poate s-ar găsi şi alte măsuri cu un efect similar“, declară el. Din punct de vedere personal însă, Rareş Şofariu se arată mai degrabă împotriva amnistiei.
„S-ar putea să apară o stare de nemulţumire în rândul celor care au plătit corect toate impozitele şi taxele. În acest fel, ne-am putea trezi că aceia care au fost până acum contribuabili cinstiţi s-ar putea transforma în evazionişti“, afirmă el.
Alte critici la adresa măsurii vorbesc despre posibilitatea ca, în realitate, sumele regularizate să fie mult mai mici, având în vedere că teama faţă de autorităţi a românilor este mult mai puţin accentuată comparativ cu cea a occidentalilor. Lucru care nu i-ar fi făcut decât pe puţini să-şi ascundă banii negri în alte ţări. Apoi, nu este deloc sigur că, odată intrate în legalitate, sumele respective vor fi aduse şi cheltuite în România. La fel de bine, ele pot rămâne în continuare peste hotare, beneficiind doar de un statut mai clar.
Chiar dacă guvernul de la Bucureşti nu va face niciun pas în direcţia amnistiei fiscale, este posibil să fie nevoit, la un anumit moment, să răspundă unei iniţiative a autorităţilor de la Berna. Acestea îşi doresc intrarea în legalitate a averilor străine aflate în conturile elveţiene şi au anunţat că, în cazul celor care provin din evaziune, ar putea fi introdus un „impozit eliberator“, ce ar urma să fie plătit ţărilor de origine a deponenţilor.
Deocamdată, cel mai probabil că negocierile se vor purta la nivel bilateral, cu statele vecine, de unde provin cei mai mulţi deponenţi „cu probleme“, urmând ca, în funcţie de rezultate, să se încerce adoptarea unei soluţii comune la nivelul Uniunii Europene.
15-20 mld. de euro ar putea fi repatriate de cetăţenii români în urma unei amnistii fiscale, potrivit estimărilor făcute de omul de afaceri Dinu Patriciu
5,6 mld. euro a câştigat bugetul Italiei din taxele încasate în cadrul amnistiei fiscale încheiate la sfârşitul lunii aprilie, au anunţat autorităţile de la Roma
PRO ŞI CONTRA
Maria Grapini,
proprietar Pasmatex Grup
În actualul context, când în România există un deficit de fonduri, cred că o amnistie este bine-venită. Trebuie, însă, ca măsura să nu se repete, cel puţin nu în viitorul apropiat, pentru a nu încuraja evazioniştii. Oricum, orice fel de acţiune de acest gen are şi părţi bune, şi părţi rele, trebuie cântărită foarte bine oportunitatea.
Ioan Neculaie,
proprietarul grupului Prescon
Eu, unul, nu am nici datorii, nici bani prin străinătate. Dacă aş fi avut, aş fi fost plecat de mult din ţară. Dar, cu toate astea, încurajez ideea unei amnistii fiscale, cu condiţia ca ea să fie aplicată şi pentru cei mulţi, care au datorii la stat, nu doar pentru cei care au fonduri peste hotare.
Dinu Patriciu,
om de afaceri, fost proprietar al Rompetrol
Exemplul Italiei şi cel al multor altor state care au introdus, la un moment sau altul al istoriei lor, amnistii fiscale, ar trebui urmat şi de România. Depinde de inteligenţa guvernanţilor să fie adoptată sau nu o astfel de măsură, care ar putea repatria 15-20 de miliarde de euro şi ar putea aduce la buget cam 1% din PIB.
Antonia Ceposu,
patroana grupului Metabras
Nu cred că e o idee prea bună să-i ierţi pe cei care au eludat plata impozitelor. Noi încercăm să fim foarte corecţi şi cu statul, şi cu partenerii de afaceri. În acelaşi timp, un grad mai mare de transparenţă ne-ar ajuta, poate, să ne ferim de anumiţi parteneri rău-platnici sau să ne recuperăm o parte din banii pierduţi.
TAXELE MICI, REȚETA SUCCESULUI
ITALIA oferă cel mai recent şi, probabil, unul dintre cele mai de succes cazuri de amnistie fiscală. Potrivit datelor oficiale, au fost regularizate, între septembrie 2009 şi aprilie 2010 (repatriate sau declarate), sume şi active în valoare de 104,5 miliarde de euro, de pe urma cărora statul a încasat impozite de cinci până la şapte procente, totalizând 5,6 miliarde de euro (circa 0,3% din PIB).
DANEMARCA va introduce, în 2011, o amnistie fiscală mult mai puţin avantajoasă: statul va încasa 60% (faţă de 50%, conform regulilor fiscale actuale) din sumele negre ori gri declarate în schimbul confidenţialităţii şi impunităţii.
MAREA BRITANIE a oferit, de asemenea, condiţii destul de dure. Aici s-au legalizat, în toamna anului trecut, sumele ascunse în paradisuri fiscale în schimbul plăţii impozitului normal datorat de către contribuabil, plus o taxă suplimentară de 10% (20% dacă persoana respectivă a beneficiat de amnistia din 2007). Statul a câştigat circa 600 de milioane de euro, sub estimările iniţiale.
GERMANIA a găzduit o amnistie fiscală întinsă pe 15 luni, în perioada 2004-2005. Şi în acest caz taxele au fost mari: 25% – pentru sumele declarate în primul an, 35% – pentru cele declarate în al doilea an. Bugetul a câştigat 1,1 miliarde de euro.
