De fapt, cam prin asta se şi diferenţiază ultimele două mari crize. Cea actuală nu este una de supraproducţie ca aceea din anii ’30, pentru că greutatea s-a mutat, prin intermediul relaxării cantitative (QE), pe supraîndatorarea populaţiei.Când e supraproducţie preţurile scad şi se ieftinesc inclusiv activele. Însă QE opreşte scăderea preţului acestora din urmă. Iar la sfârşit se va vedea că, fără să se creeze venit disponibil şi o clasă de mijloc, nu se va putea ieşi din criză.
Degeaba sunt făcuţi oamenii sclavi sau roboţei cu supraîndatorare (via QE) dacă e ţinut sus preţul activelor şi al materiilor prime. Bogaţii vor vedea că au probleme cu exercitarea puterii pe care le-o dă avuţia acumulată. De ce? Pentru că activităţile generatoare de profit vor fi supraevaluate. În ce sens? Cel care deţine capitalul doreşte să cumpere creativitate pentru care plăteşte un preţ de transfer pe relaţia profit – salarii, însă i se oferă în loc un mod de organizare corporatist.
Cu alte cuvinte, societatea e astfel construită încât finanţatorul să ia de la angajat creativitate. Dar formele moderne de sclavagism au înlocuit-o cu clişee şi marketing, în contextul în care au standardizat activitatea şi au reprimat competiţia pe fondul globalizării. Se pot explica cele de până acum şi privind din alt unghi. Creativitatea e subminată de politic şi ajunge să fie supraevaluată din cauza barierelor fiscale puse. Ca urmare a acestora, toţi producătorii de bunuri de larg consum încep să le fabrice în China comunistă, ceea ce invalidează principiul: sunt prea sărac să cumpăr un lucru ieftin.
Dar mai important este că ceea ce numim capitalism nu mai stimulează performanţa. Pentru că principiile ce stau la baza funcţionării societăţii sunt defecte. Lumea evoluează cu creativitate, libertate şi alocarea capitalurilor pe criterii de piaţă, nu pe seama unui mod care le reprimă.Nu modul de organizare trebuie să fie vioara întâi, ci creativitatea. Libertatea şi creativitatea trebuie puse înaintea disciplinei. Principiile în faţa amenzilor. Nu ca în momentul de faţă când observăm că efectul se substituie cauzei. Nu politicienii şi corporaţiile trebuie să fie stăpânii indivizilor, iar mâna invizibilă a pieţei nu trebuie să fie înlocuită cu cea politizată, care redistribuie resursele.O societate de acest fel este, din păcate, una feudală, fiindcă încearcă să păstreze nişte privilegii prin moştenire şi interzice circulaţia elitelor ca urmare a limitării creării clasei de mijloc, ce le alimentează.
Mai multe articole scrise de Ionuţ Bălan puteţi citi pe pe bloguluibalan.ro
