Tăierile de costuri nu asigură creştere economică. Dar acumularea de datorii este drumul sigur către dezastru.

Prezentul este ceea ce trăiesc eu în timp ce alţi oameni îşi fac planuri de viitor! Cam aşa sună, într-o formulă aproximativă, un citat atribuit lui John Lennon. Cum arată prezentul nostru? Dar viitorul din planurile altora? Preţurile la imobiliare, publicitatea din presa scrisă şi salariile din anul 2008 nu se vor întoarce într-un orizont de timp cât de cât previzibil. Aceasta este realitatea. O mie de emisiuni TV de tipul celor de la Antena 3 nu pot schimba acest lucru. Nu ne mai putem lua ca reper ceea ce am trăit în anii de creştere economică galopantă fiindcă – pur şi simplu – atunci am trăit o perioadă de graţie divină. O aliniere a planetelor ce dictează bioritmul economic internaţional care se petrece, poate, o dată la o sută de ani. Perspectivele actuale sunt departe de imaginea pe care o vedeam prin lentilele roz ale ochelarilor made in România anilor 2007-2008. Investiţiile străine scad, moneda unică se clatină, marile privatizări au fost deja făcute, iar emigranţii români au rămas şomeri într-o Spanie aflată în pragul colapsului economic. Tot atâtea motive de scădere a încasărilor la bugetul României.

Am primit în ultimul timp nenumărate mustrări şi acuzaţii ca urmare a poziţiei mele de sprijin faţă de măsurile de scădere a cheltuielilor statului. Trec peste limbajul colorat şi acuzaţiile de partizanat politic şi subliniez din nou faptul că tăierea costurilor nu numai că este cea mai bună soluţie, dar în acest moment este singura. Statul cheltuieşte mult mai mult decât încasează, iar colectarea taxelor se află deja la cote îngrijorător de mici. Respectiv, sectorul economic gâfâie din greu atunci când e vorba să-şi plătească dările chiar şi la nivelul la care acestea se situează acum. În acelaşi timp, angajaţii sectorului privat, adevăratul motor al construcţiei PIB-ului naţional au fost deja pedepsiţi prin tăieri de salarii şi pierderea locurilor de muncă.

Are cineva soluţii pentru ieşirea din criză? Răspunsul este nu! Nici actuala putere, nici opoziţia nu au fost capabile să propună măsuri concrete. Fiecare dintre forţele politice ale ţării s-a aflat la putere într-un fel sau altul şi niciuna nu a rezolvat problemele structurale ale statului român fost comunist. Vă este simpatic sau nu Băsescu? Tânjiţi după Iliescu sau vă pictaţi unghiile cu Adrian Nastase în gând? Vă puneţi speranţele în Crin Antonescu? Nu are nicio importanţă în actuala conjunctură. Simpatiile sau antipatiile politice nu schimbă cu nimic realitatea. Aşa că am o veste pentru toţi talibanii politici de orice parte s-ar afla ei: o vom duce mai prost. Şi cu cât vom amâna mai mult măsurile antipopulare, cu atât mai jos vom aluneca pe panta deznădejdii; cu atât mai mult ne va lua drumul în sus al revenirii. Tăierile de costuri nu asigură creştere economică. Dar acumularea de datorii este drumul sigur către dezastru. Astea sunt faptele. Cei care nu reuşesc să înţeleagă asta, sunt deja membrii unei specii pe cale de dispariţie. Selecţia naturală va fi favorabilă celor care înţeleg că „normalitatea“ lui 2008 nu se va mai întoarce niciodată.

Claudiu Şerban, director general, Editura Evenimentul şi Capital