Începând cu 1 august, intră în vigoare noi măsuri în România. Mai exact, de acum, angajatorii vor fi nevoiți să suporte diferența contribuțiilor în cazul angajaților cu contracte part-time, până la nivelul salariului minim brut pe țară.

În acest sens, au apărut temeri din partea salariaților cu astfel de contracte de muncă că și-ar putea pierde locul de muncă. Există însă niște recomandări de care aceștia ar trebui să țină cont, scrie avocatnet.ro.

Mai exact, primul lucru pe care salariații aflați într-o astfel de situație trebuie să îl facă este să verifice dacă se încadrează sau nu în excepțiile prevăzute de OG nr. 16/2022, care a introdus suprataxarea la part-time.

Menționăm faptul că suprataxarea nu se aplică în cazul elevilor sau studenților care muncesc. De asemenea, de această măsură sunt scutiți și ucenicii minori, dar și cei care beneficiază de pensie pentru limita de vârstă.

Scutiți de suprataxare sunt și cei care au dizabilități, sau care pot lucra mai puțin de opt ore pe zi conform legii. De asemenea, în aceeași categorie avem și salariații care au încheiate mai multe contracte de muncă și remunerația totală depășește nivelul salariului minim brut pe țară.

Tot ce trebuie să știe angajații cu contracte de muncă part-time

Angajații cu contracte part-time care se încadrează în una dintre categoriile menționate anterior trebuie să comunice acest lucru angajatorului. În acest caz, relația de muncă va putea continua în aceleași condiții ca și până acum, fără ca angajatorul să mai plătească contribuții suplimentare de la 1 august.

În același timp, angajații cu astfel de contracte trebuie să consulte și codul muncii, pentru a vedea ce drepturi au, înainte de a lua decizii cu privire la job-ul lor.

Menționăm faptul că, potrivit legii, salariații part-time ar trebui în mod normal să beneficieze de aceleași drepturi de care beneficiază și cei care prestează în baza unor contracte cu normă întreagă, atât în privința desfășurării activității, cât și în privința încetării contractului de muncă.

Mai exact, ei nu pot fi obligați să accepte o încetarea a contractului prin acordul părților și nici să demisioneze, în condițiile în care acest lucru poate conduce la anularea în instanță a acordului de încetare.

În cazul în care se întâmplă ca un angajat să fie concediat în mod nelegal, acesta trebuie să știe că are un termen de 45 de zile de la data luării la cunoștință a măsurii, timp în care poate să se adreseze instituției competente.

Avocatnet.ro scrie că inspectoratele teritoriale de muncă nu au competență în această privință, deci sesizarea lor nu poate fi luată în calcul și trebuie mers direct în instanță.

Ce nu au voie să facă angajatorii?

Totodată, sursa citată mai are și alte recomandări pentru cei cu job-uri part-time. În primul rând aceștia nu trebuie să demisioneze dacă angajatorul le solicită acest lucru, în contextul în care demisia este un act unilateral de voință.

De asemenea, angajații nu trebuie nici să semneze o cerere de încetarea a acordului dintre părți, dacă este obligat, pentru că în acest caz, consimțământul nu poate fi viciat.

Un alt aspect important îl reprezintă concedierea disciplinară. Această măsură nu poate fi dispusă !fără efectuarea cercetării disciplinare, etapă în care salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”.

Referitor la concedierea pentru necorespundere profesională, avocatnet.ro scrie că aceasta poate fi dispusă doar după ce salariatul este evaluat în prealabil, conform procedurilor.

De cealaltă parte, în cazul concedierii pentru inaptitudine fizică sau psihică și în acest caz, măsura nu poate fi dispusă fără decizi organelor competente de expertiză medicală.